vineri, 27 noiembrie 2009 | By: Andrew

Sunt...

             Sunt
Vremurile-n care
Picur sange peste mare
Si arunc in tine suflet
Cu pietrele de la hotare.

              Sunt
Clipele de ura
In care stau fara armura
Drept, in fata celor tari,
Care vin multi ca o turma.

               Sunt
Nascut acum,
Aici: ca-s prea tarziu imi spun
Si oricat as fi de mare,
Pentru unii nu-s desul.

              Sunt
Atat de mic in suflet
Ca-s topit de al tau cuget
Si am ceata prinsa-n ochi
De la milele de planset.

              Sunt
Vazut. Prea rar gasit
Intre vremuri ce-am iubit
Si stau rupt printre calcaiele
Ce-odata m-au strivit.

              Sunt
Inexistenta clara
A ce vreau de-odinioara,
De a nu mai fi nicicum
Un pierdut a mia oara.

              Sunt
Ce nu mai vreau a sti
Chiar de nu-s ce vreau a fi
Si cand nu mi-e clar cat sunt,
Ma masor prin a iubi. 

3 comentarii:

Anonim spunea...

emotionant....

Marius Palcior spunea...

respecta regulile in poezie... adica, pune diacritice... imi place cum te exprimi, continua indiferent ce-ti va spune lumea... o seara de vis

no7’chagreen spunea...

foarte frumos :)

Trimiteți un comentariu