Cotidian

Ecou al pasilor grabiti,
Al diminetilor aglomerate,
Al grijilor ce-ncrunta frunti
Si-apasa greu pe umeri si pe spate...

Ecou de pasi de neoprit
Ce-alearga fara zabovire,
In fuga dupa fum si vant
Pe tot parcursul zilei...

Ecou de graba si iluzii,
Opreste-te in timp,
Si fa lumina-ntre confuzii
Si schimba galagia-n cant.

Arata-le grabitilor
Ca tinta lor e eronata
Si pune linistea in zbor
Sa nu mai para doar o pata.

Ecou din dimineti de luni,
Intinde fruntile de fier
Acestor trecatori, nebuni
Dupa monezi cu cazier,

Ridica grija de-avutii
De pe spinarile sucite,
Si da-le'n suflet bucurii
Nepretuite...

Ecou al pasilor grabiti,
Ma bantui zi si noapte,
Ti-s strazile necontenit fierbinti,
Ma mir ca nu ti-s sparte.

Ti-as asculta tacerea fericit,
De-ar exista, macar o zi,
Dar linistea pe strazi e doar un mit,
Un imposibil intre vii.