Temporalitate

E prea târziu, e prea devreme,
Pe calea tinei să mă-ndrept,
E poate prea târziu să mă deştept,
Poate nu încă, mormântul să mă cheme.

Ce preţ să mai găsesc acum,
Plătit de s-ar putea, încă din faşă,
Să-mi ţin trăirea mult prea laşă,
Din fuga către cel din urmă drum?

E timpul pentru fiecare,
După cum ştii să-l numeri de cu vreme,
Chiar de-ai trăit în puf sau în eczeme,
De timp nu ai scăpare...

Şi ma gândesc, jertfind o clipă,
Cum să mai stau în rădăcini legat,
Să nu mă strângă trei scânduri de uitat,
Şi să m-arunce spre risipă...

Nu-i loc şi pentru-al meu lăcaş,
Pe-această vreme negrăit de cruntă,
Aşa c-am să-mi pictez calea măruntă,
Şi-am să-mi aleg din timp făgaş...

De-o fi un veac mai scurt, mai rece,
Am să mă bucur mai cu amănunt,
Am să iubesc tot ce înfrunt,
Căci totul precum vine, la fel ca mine, trece!