De știut...

Tu n-ai să vezi vreodată

Furtuna dintre noi

Și n-ai să știi aievea

Cum cu genunchii goi,

Am strâns la piept cununa

Ce ți se cuvenea doar ție

Și am oprit și luna

S-o-ntreb de veșnicie.

Tu n-ai să știi cum cerul

Ploua cu raze dulci,

Când eu citeam misterul

Încătușat în stânci,

Și n-ai să știi trecutul

Când trecerea ți-e justă,

Cum m-a uscat tumultul

Din fluturări de fustă.

Tu n-ai să știi ce astăzi

E prea târziu a spune,

Când ochii tăi agale

Iubesc o alta lume,

Și câte adunat-am pe sufletul mâhnit

Doar tu cu mângâierea-ți

De le-ai fi stăpânit,

Dar n-am să știu, blândețe

De ce caut în lume

Și n-am să știu că rece

Ți-e sufletul bătrân,

Copil, ceasul îmi trece,

Iar nu mai sunt stăpân,

Pe inima-mi ce bate

Când orice gând se stinge.

Tu n-ai să știi că singur

Învăț singurătatea,

Și n-ai să știi că mugur

De dor stârpesc în zori,

Al tău rămân chiar dacă partea

Ce-ți aparține de știut

Va piere azi cu timpul,

Cu noi, cu ce-a trecut.