Azi Amar

Parcă-i mai strâmtă lumea
De când ai dreptul doar să taci,
Parcă-i amară pâinea
Când e-mpărțită cu legiuitori și vraci. 

Parcă dreptatea-i doar o amintire,
Un vis romantic născocit,
Când ce-i nedreptățiti nu-și ies din fire,
Și cei puternici nu apără pe cel nenorocit. 

Parcă-i mai lesne să facem nimica,
Sub falsa demnitate de hashtag,
Acuzând moral doar clica,
Ce are nepăsare de moral și rămășag.

Parc-au și renunțat aievea
Și Gheorghe și Ion să moară,
Și greu se vaită acuma plebea
Deși-n canale parcă nu așa ar vrea să pară. 

Ne ocupăm cu mândra prea-spoială,
Și-am vrea mai bine să crape altul de invidii,
Decât să ne dedăm, uniți, la o răscoală,
Și să ne facem iară mândri fiii. 

Mâine birul pe respiro,
Se va tripla, c-așa vor proștii,
Iar ăștia, noi, cu sânge zero,
Doar de scâncim, ne leagă ca pe monștri.

Să mai ridici o rugăciune? O cruce către ceruri?
Ești pus televizat în cușcă
Sub manifestări perfide de etici noi, și țeluri,
Să domolească orice voce care mușcă. 

Astăzi ai dreptul doar să taci,
Și pentru ei să te trudesti din 12 luni ”doar” 7,
Astăzi ai dreptul partidului să placi,
Să te supui fără morală,
Că dacă nu, te paște o rușinoasă moarte
Socială.