Scriu...

Scriu ca un nebun
Cand cerul cade peste mine greu
Scriu si simt fiecare cuvant ce spun
Asa am scris, asa'am sa scriu mereu...

Scriu de fericire cand iubesc,
Si spun ce simt de scriu in vers,
Scriu de mor sau de traiesc,
Scriu despre'al stelelor mele mers...

Scriu de ma urasc sau de ma doare
Si sangerez in picuri grei,
Scriu despre tot si despre fiecare
Scriu picaturi din mine, pentru tine, pentru ei...

Cum e...?

Cum e sa speri fara sa crezi?
Cum e sa'auzi fara sa vezi
Intro lume'ncare daca nu vezi nu esti
Si nu vei fi?

Cum e sa intelegi ca nu'ntelegi
Si totusi sa incerci?
Cum e sa vrei sa crezi
Dar sa nu mai ai in ce?

Cum e sa plangi cand razi?
Cum e sa sari in vant,
Dar aripi sa nu'ntinzi
Cum e sa cazi Visand?

Cum e sa vrei sa mori ca altul sa traiasca?
Cum e sa nu te vrea, sa te urasca?
Cum e sa te'njosesti sa te iubeasca?
Cum e sa mori cand nimanui nu'i pasa?

Cum e sa bei aceleasi lacrimi
Cand prieteni nus?
Cum e de 3 ori sa suspini
Cand spun ca esti cam dus?

Cum e s'adormi plangand?
Cum e sa ai acelasi gand de om murdar?
Sa nu'mi raspunzi cum e, urland!
Caci stiu cume! E om avar,
Vrand totul pentru el,
E un calvar!
Sunt eu strigand
Sunt eu ingenunchind
Si toate in zadar!

Zbor

Catre ingeri ma'nalt zburand drept
Vantul imi sterge lacrimile amare
Fara inima ci gol in piept
Fara viata'mi intreag'o pierzare.

Si'am sa-mi vad curand prietenul,
Am sa-l strang in brate fericit,
Am sa'i povestesc tot cantecul
Ce l'am cantat, ce l'am iubit...

Am sa'i spun ca mi'a lipsit,
In clipele grele am plans fara el
Am sa'i spun ca l'am iubit,
Ca i'am dorit sfatul sa nu pier...

Am sa'l intreb de ce'a plecat
Inainte de vreme?
De ce plangand m'a lasat
Sa'mi vad de propria'mi durere...

Si de ce n'am mai plans de'atunci
La nici o innmormantare?
De ce doar pustiite cruci
Mi'arata nimic si neimpacare?

Abia astept sa ajung la tine!
Si gata's de plecat acum,
Nici un rost aici nu ma mai tine
Caci inima mi'e prefacuta'n scrum
Si sunt usor, si'mi vad de drum... 
  Spre ingeri...

Cosite aurii

Din vals de amintiri tarzii
Si din arome de amurg indepartat
De'atunci te stiu, cosite aurii
Si nu te uit copil pe flori purtat.

Atat de bland privesti
Si'atat de'adanc m'as fi pierdut in ochii tai
Incat cantari si simfonii ceresti
Mi-ar umple sufletul de stravezii vapai.

Iti place sa te joci printre gandiri mistere
Si-ti place sa te-ascunzi in umbre albe,
Adori sa fugi de efemere
Si-ti vrei fiinta o eterna carte...

N-am sa te uit, cosite aurii
N-am sa te pierd prin amintiri desarte,
Ci-am sa te tin aproape ca sa-mi fii
Chiar daca departerea totusi ne desparte...

Uitare...

Asurzit de propriul strigat de moarte
Ma sperii de tot si toate,
M'ascund in gaura de sarpe
Ma tem de tine mai mult ca de moarte,
Atata timp cat furia'mparte
Suferinti, departarea desparte
Inimi ranite si indurerate,
Fapte bune si rele, cu toate uitate
Undeva in miez de noapte
Si toate plecate, aplecate 
Stau spre mine acuzandu-ma de pacate
Pacate uitate ca fapte 
Nescrise in cer pe vreo carte
O viata intreaga-i nimic din pacate
Daca in urma las doar amintiri strambate
Sau sentimente turbate
Pentru iluzii distorsionate...
Aruncate in mare...si totu'i uitare!

Pasare albastra

Daca as fi o pasare albastra
M-as rataci printre ceruri
Si-ncercand sa mai traiesc o viata
As implini zeci de teluri.

Odata inaltat spre cer
Trupul nu m-i se va mai opri
Doar un arcas voind sa pier
Pieptul imi va tinti.

Sangele imi va picura incet
Pe iarba verde, cruda,
Avand mereu un trup perfect
Si-acum o moarte crunta.

Doar cerul ma va tine minte
Caci din el albastrul mi-am luat,
Pierduta-n infinit far de cuvinte:
A fost o pasare albastra...si-a plecat!

Morti vorbind...

Copacii sunt goi
In cimitir 2
Mai morti ca noi
Mai frig la voi
Sus pe pamant,
Cald in mormant.
Nu strigati, liniste
Iar va pupati, priveliste
Avem...
Mai vrem
Si el vrea,
Vrea si ea...
Fara zapada,
Ea nu e calda
Nici el, sa se vada
Au bujori
Si fiori,
In soare se uita,
In poze se-ncrunta,
Te musca de buza,
Se-aude o frunza
Un mort de se scoala...
E tarziu...
Hai sa ne-ntoarcem la scoala!