De 5 lei... iubire!

In casa lui Popoescu'i cearta iar,
Parintii lui nu se'nteleg,
Iar el, din nou cu mainile'n urechi
Sta suparat uitandu'se pe geam...

Tatal sau il vede
Si stiind de ce e suparat,
Ii da cinci lei si il trimite
La supermarketul din sat.

Dar el nemultumit se'opreste
Pe'o banca'n parc, lang'un copil,
Ce cu bunica lui tot sosoteste
Si'i vesel, zambitor si e hazliu...

Micutul spune bunicutei:
-De ma iubesti, da-mi zece lei!
-Iti dau, dar numai cinci, de vrei!
Caci n'am mai multi...poftim, ii iei?

-Atunci...prea bine!
Popescu aude, se ridica,
Si gandeste pentru sine
"Eu ma duc la nea' Mitica!"

Si ajuns la supermarket
Nea' Mitica il intreaba cu privirea:
-Cu ce te servesc mai Tache?
Esti barbat in toata firea!

Baietelul ii da banii
Si fiind timid din fire,
Spune'ncet lui nea Mitica:
-Dati-mi de 5 lei...iubire!

Vedere de departe

Pe a postei usa larga
Intra'ntr-o zi un batranel
Cu pas marunt,si fara vlaga
Mergand incet ca vai de el.

Cu mana-i tremuranda,
Cu ochii blanzi ,incetosati
Alege dintr'un raft o felicitare scumpa
Cu niscaiva pomi inalti si colorati...

Apoi se'ntoarce catre'un oarecare
Si'ntreaba bland:"M-ajuti te rog?
Scrie'mi aici adresa mare,
Caci eu nu vad si nu mai pot...

Apoi mai jos sa'mi scrii de vrei:
"Te iubesc tata si sunt nerabdator
Ca sa te vad, acasa sa ma iei
Si sa ma strangi in brate, parinte iubitor!"

Mirat, tanarul oarecare'ntreaba:
-Batrane, traieste oare tatal tau?
Sau...cui ii scrii si cui spui "tata"?
Caci nu'nteleg ce vrei a spune, zau!

Atunci batranul lacrimand
Apleca privirea,
Uitandu'se lung in pamant,
Isi explica gandirea...

Si imediat un oarecare
A inteles ca pe pamant
Orice batran, de'i singur moare
In inima cu'n dor, un singur gand

Ca cineva sa-si aminteasca
De el, de chinul lui si de nevoi
Si sa nu se garboveasca
Far' a vedea pe cei ce a crescut,pe voi...

Iara batranul ce'n posta lacrima
An de an scria vederi...
Sa vada lumea ca la poarta sa
Prin ele'i fiul sau din departari.

Somn...

Luna bate vag prin geamuri de pe bolti...
E tarziu, atat de tarziu incat si cel mai insetat tantar doarme
pe undeva ascuns prin nus ce colt.

Aud cum bate secundarul...
E'atat de liniste ca i-as putea auzi din departari 
oricarui caine latratul.

Respir atat de greu...
De parca as fi foarte batran, iar vremurile ar apasa 
pe pieptul meu.

Imi aud inima, inca se zbate...
Chiar daca gandesc de multe ori c'o face in zadar, ca vreau sau nu,
Ea'n vene sange'mparte.

Oare s-adorm din nou visand?
sau sa raman asa privind nimic, in linistea noptii, doar eu
cu al meu gand?

Si la ce m'as putea gandi?
De ce as face'o? N'ar fi mai bine sa las grija gandirii 
pentru zi?

Mi's ochii grei, adorm...
Dac'ar simti oricine moartea in venirea sa asa...cum cade
intr-un somn...
Si nu mai vine...
De ce ma gandesc la moarte?
E ora 3 tarziu in noapte! Oare chiar mi-e atat de somn?
Adorm...adorm...

Vis... (pentru parinti)

...Si m-a trezit in noapte-un vis
Parintii mei erau departe unul de altul,
Ca intr-o carte cu povesti de plans,
Citind din vis, crunt mi-era plansul.

V-i s-a mai zis "lumina ochilor"
Dar spun ca-s doi asa cum voi,
Mama si tata, imi sunteti mie, ei,
Voi sunteti pentru noi,
Ca pan'acum, cel mai nemeritat dar fara plata!

Sa nu ma puneti sa aleg, mama sau tata,
Caci unul fara altul dragii mei
Sunteti pentru mine ca o vaza sparta
Amintind aievea doar de frumusetea ei...

Eu nu va vreau la departari, parinti,
Va vreau legati unul de altul,
Caci impreuna doar iubiti
Veti fi in sufletu'mi pe mare farul.

Si'n vis camasile'si mai rupsera 
Si plecat'au doar cu jumatatea altuia...
Sa nu-mi rupeti inima in jumatati sa piara,
Caci din voi nu voi imbraca umarul niciunuia.

Sa nu ma impartiti, si cu amandoi sa stau
Ocean prin ochii mei as trece,
Si orice, oricand pentru voi e potrivit sa dau
Caci fara voi as arde intr-o lume rece.

O Doamne, ca ultima dorinta,
Tine-i vii, legati unul de altul
Si cand pe nori te voi vedea in biruinta,
Noi toti sa ne gasim zburand,
                                     Toti patru!

Aceleasi amintiri...

Aceleasi amintiri
Nu ma lasa sa dorm,
Nu ma lasa sa mananc,
Nu ma lasa sa mor, 
Aceleasi amintiri inca ma tin in viata
Cand imi spune s-o urasc
Imi ard ultima speranta.

Aceleasi amintiri 
Le am cand imi zambesti in poze
Sau cand te-ncrunti cu soarele'n priviri
Aceleasi amintiri ce au parfum de roze,
De crizanteme sau de vin...

Aceleasi amintiri ce trebuie uitate,
Aceleasi poze vechi pe lang'o cruce rece,
De cand orice in lume mai sta si ne desparte,
Eu nu mai dorm
Sa nu visez,
Sperand c'asa va trece!

Chiar daca plang

Daca plang o fac pentru prieteni
Caci n-am stiut a-i pretui pe rand
Si i-am facut la fel pe rand sa plece.

Si daca plang, plang pentru cat am stat
Caci asa de repede imi curge viata
Ca nu stiu macar ce am trait si ce-am uitat.

La fel de mult plang pentru ce-am avut
Caci nu mai am...
Si a pastra mi-era atat de greu, 
pentru ca n-am stiut.

Dar chiar daca plang de multe ori
Mai mult as rade sincer,
Caci plang pentru banal si din fior,
Dar rad pentru minuni si pentru orice zambet!

Ultimele stiri din groapa mortului

Ultimele stiri din groapa mortului
Ultimele rame
Ultimele balamale
Le-au folosit la sicriul lui,
Ultimele cuie ruginite
si totusi mai lipsea un cui...
Pe'acolo a intrat
Taras, taras reporterul omida
Si pofticios el a mancat
Mortului o mana...
Evident cam intr-o saptamana.
Pacat de dintii saracului miliapod
Caci ajuns'au la esafod
Cand muscat'au dintr-un ghiul,
Un ghiul de tinichea
Caci dus'a necontenit la moartea
A doi dinti si sigur o masea...
Vazand omidoiu ca'i spoit
L'a luat, l-a lustruit
Si l'a dat mamei omida
Ca sa-l plimbe cu masina.
Dar omida mistica
Pune'omidu intr-o sticla.
Si de'atunci pana acum,
Stand lungit pe'un ceot de prun,
Omidoiu se intreaba:
"Unde am gresit mai draga???"