Gand

Te vad ades prinre picaturi,
Imi pari trista insa nu vreau sa cred nimic,
Poate ca ma caiesc pentru ce am facut
Sau poate pur si simplu nu!
Nu stiu ce vrei, nu te'nteleg si e normal
Tot ce ma lasi sa vad in ochii tai
E ca refuzi orice...
Mi-ai dedica de multe ori atata ura
Si merit pe deplin,
Dar mana mea se'opreste astazi
Sa stearga lacrimi de pelin 
Din ochii orisicui...
Ma bucuram de te faceam sa razi
Si ma'ntristam de lacrimile tale,
Nu'i prima oara cand descretit'am frunti,
Dar poate ultima'ncercare...
O bucurie-aveam, s'alin o inima spre bine,
Dar tu mi'ai aratat acum 
Ca nu puteam sa fiu decat larat de caine,
O amagire'n van spre al sperantei drum...
Da, ai plecat si poate pentru totdeauna,
Dar ai plecat cu rostul meu,
Ai luat cu tine soarele si luna
Si nu mai suntem "noi"
Ci doar sunt eu, esti tu
Si lumea...

Fotografii

Rasfoiam de vreo doua zile
Un vechi album,
Parca'mi vedeam in zece file
Al vietii drum.

Priveam fotografii 
De cand eram un tanc
Si parca impotriva firii
Imi aminteam razand...

Imi aminteam de lumea de atunci,
De bucurii si de nevoi, 
De'nvatatori, de'ai mei parinti,
De buni prieteni si de voi...

Intorc fila cu fila
Asa cum anii trec grabind,
Incepe-usor sa'mi fie mila
De tot ce-a fost si ce-a trecut;

Caci parca'n pozele mai vechi
Zambeam mai larg si mai vioi,
Zambeam cu gura pana la urechi,
Dar nu'i la fel n-acestea noi.

Si parc-atunci sclipeam scantei in ochi
Chiar de eram un bob de om,
Acum mi-s greu si mult mi-e tot
Si ochi'mi stau plecati in jos...

Atunci inconjurat eram 
De multi care tineau la mine,
Acum imi vad chipul in geam,
Sunt singur mai mereu si nu mi-e bine;

Imi amintesc de fiecare
Din cei ce imi stateau aproape
Si ma intreb de's singuri oare
Chiar de's acum departe?!

Inchid albumul cu memorii,
Raman uimit si rece
Si simt pe spate cum ma trec fiorii
Caci nu pot opri ce totul trece...

Si-asa in trei fotografii
Imi vad timpul trecut,
Sperante, asteptari, peripetii
Si toate fost-au de demult...

Plans de inger

A doua oara, glas de inger
Spre ceruri se inalta
Rapus de-atatea'ndurerari si plangeri
Vazduhul il rasfata.

Si-atat de minunat e cantul
Ca toti copacii infloresc,
Canta ingerul si vantul
Un imn din ceruri, ingeresc.

La auzul lui rozele plang cu sange,
Iar corbii se prefac in alb,
Marea valuri nalte frange
Si orice clipa se transforma'n an.

E plans de inger parasit,
Atat de minunat rasuna
Ca soarele se-opreste'n rasarit
Iar noaptea nu mai are luna.

Un inger plange'ndurerat
Ca nu mai are aripi,
Noi ne miram: ce cantec minunat,
Ce note dulci, ce arii!

El moare'ncatusat aici
Caci nu poate sa zboare,
Noi ne simtim liberi si mici
Purtand poveri usoare.

El plange sangerand pe munti,
Noi credem ca'i cantare,
Noi renuntam de's impotriva multi,
Spre-a se'nalta, el se arunca'n mare...

Ideal

Te topesti in visele'mi 
Astfel unui vampir la rasarit,
Cum mor stelele'n zorile
Inceputului de sfarsit...

Te destrami intre palme
Ca matasea de paianjen,
Ca nisipul in ale vantului pale
In aridul pustiu infinit.

Esti cosmarul din care 
Nu vreau a ma trezi
Spre zilele amare,
Ci as dormi, sa te vad zambind.

Ma bantui infricosator
Ca o bezna nepatrunsa,
Ma vreau ades in brate ca sa'ti mor,
Iar tu asuprami de durere strapunsa...

As da o lume pentru tine
Si as trai departe, fara ea,
Esti idealul unei minti nebune
Ce in zadar m-i te imagina...

Pentru a cuprinde tot

Mi-am compartimentat inima
Si'am strans in ea atatea ere,
Am calculat maxima si minima
De erori si focuri efemere
Pentru a cuprinde tot!

M'am concentrat pan' la epuizare
Sa pot memora atat de mult
Si stiu detalii de pe pamant si mare
Caci am citit si retinut...
Pentru a cuprinde tot!

Am plans si-am ras deopotriva,
Am asteptat si am pierdut,
Mi'am aruncat corabia'n deriva,
Debusolat si fara azimut...
Pentru a cuprinde tot!

Au spus ca trebuie'nteles
Si'am inteles in amanunt,
Am incercat sa prind cuvinte fara sens
Dar am pierdut si ce'am avut
Pentru a cuprinde tot!

Dar in final de grija stors
Ca n-am sa pot cuprinde infinitul
Iubit'am alt cautator de tot
Si am aflat ca nesfarsitul
Nu sta in grele incercari de'a sti,
Sau sacrificii nefolositoare
Ci sta in faptul de'a iubi
Si'a fi iubit la randu-ti de o floare...

De ce?

Sunt fericit în tinereţea mea
Şi nu-mi râvneşte inima pentru mai mult,
Am tot ce orice om poate avea
De ce să vreau la Dumnezeu să fug?

Am cei mai loiali prieteni,
Mă simt atât de sigur în a mea fiinţă,
Nu am dezamăgiri sau plângeri
De ce-aş opta pentru Isus? 
O, nu e cu putinţă!

Zic în sinea mea: sunt bogat, m-am îmbogăţit
Şi-mi gem hambarele-n belşug mereu
Şi nu duc lipsă de nimic!
De ce să-L vreau pe Dumnezeu?

Dar mai apoi mă-ntreb plângând:
De ce sunt gol, sărac şi orb?
De ce-am respins pe Dumnezeu, ştiind
Ca între aici, cu bogatii deşarte,
Şi cerul ce mi-e-atât de-aproape
N-am cum să trec, şi fi-voi mort...

E prea târziu? E prea aproape?
Aş arde-n foc ce-am adunat
Să ştiu că încă se mai poate,
Să ştiu că Domnul n-a plecat.

Să zbor pe aripi catre cer,
Şi fără mine Domnul să nu plece,
Nu vreau să ard in flăcări şi să pier
Fără să stiu "de ce?"

Mai mult ca oricand...

Alerg fara sa stiu de ce uneori
Si'n cale'mi ies atatea piedici
Nu ma opresc caci nu mi'e pat de flori
Drumul spre nicaieri, spre totul
Inspre veci...

M'ademenesc in frumseti efemere
Atatea lucruri fara de valoare
Dar stiu ca nu's mai mult decat himere
Si'aleg sa nu m'opresc ci sa alerg
Spre'o unica splendoare

Alerg cu timpul fara de oprire
Si'n inima pastrat'am si in gand,
O ultima soapta, o ultima menire
Un scop in alergarea fara de sfarsit
Imi spune parca negrait
Pastreaza'ti inima, acum
Mai mult ca oricand!