joi, 31 decembrie 2009 | By: Andrew

Joc de carti


Un joc de carti e valul vietii
Cu miza foarte mare,
Unde popii si valetii
Sunt incurcati de dame.

Asi de joc, tot mai putini,
Sunt singuri, parasiti
Pentr ca neintelesi, straini,
Se simt prea goi si neiubiti.

Cartile de 2 si 3 sunt cei saraci,
Nu au nimic,
Avand doar post de figuranti,
Purtand in suflete un tic.

Un tic ce-l poarta de alfel
Si restul de pana la 10,
Caci toti viseaza faima si puteri,
Valori in joc de rege.

Jocul incepe, valeti si regi
Sa lasa injositi de dame,
Asii cauta raspunsuri,
Moralul, sa nu se destrame.

Zecarii stau impietriti, uimiti
Cum mandri, mari valeti
Si regi puternici si vestiti,
Stau de dame imbatati si amagiti.

Sesatii-si plang in pumni de greu,
septarii spera la mai bine,
Optarii se desprind mereu
Crezand c-a fi nouar e o minune.

Si toti de 4 deja nu mai spera,
N-au curaj sa se compare nici macar cu 5,
caci s-au saturat si ei de silnicie-amara
Si de obositoare munci.

Dar ce model sa vada, si la cine?
Pana si asii speriati de-a fi trisati,
Se retrag incet, crezand ca-i bine
Sa ramana solitari, mascati.

Asa-i un joc in viata,
Cu carti murdare, fara de profit,
Si n-are cu-i, si cine da povata
Ca jocu-acesta-i dus la nesfarsit.

Pentru sufletele gri

Pentru cei cu sufletele triste
Cu inimile murdarite de cenusa,
Cu marginile mintii spre alte lumi impinse...
Poate ca mai este inca, undeva o usa,

O usa care sta deschisa
Spre-un nemarginit si tandru soare,
O usa, o cetate neinvinsa,
Un paradis in care vom gasi scapare...

O usa spre un loc
In care noi vom fi mai mult decat nimic,
Nu doar pioni in acest joc
Fara dreptate si cu un castig atat de mic.

De la sufletele gri, povata:
Dincolo de inimi arse,
Noi vrem mai mult decat o viata
Si n-avem timp de zambetele false...

Noi asteptam o usa catre soare,
Inimi de foc si-un trup de vant
Si vom zbura mai cu ardoare
Spre ce e scump, spre ce e sfant.
miercuri, 23 decembrie 2009 | By: Andrew

Creionul Ilenutei


Creionul Ilenutei
E-un talent nascut,
Spre-a desena dragutei
Frumos, frumos si mult.

Si deseneaza el
O lume-ntreaga pe o coala,
Exact asa cum ea o vede,
Dar totusi pare rece, goala..

Ilenuta-i spune bland:
"Creionul meu, e bine dar,
Nu pui pe coala tot ce simt,
Cred c-am sa te dau in dar."

Creionul s-a speriat
Si-ncepe mai degraba,
Sa deseneze apasat
O alta lume, mai intreaga.

Ilenuta-i spune iar:
"Creionul meu, e bine, vezi!?
Ce simt, e rar
Si tu nu poti sa desenezi."

Creionul suparat
Se pune iar pe treaba
Si deseneaza detaliat
O alta lume-n graba.

"Creionul meu,"
Ii spune Ilenuta,
"Nu poti vedea tot ce simt eu,
Nu iti mai chinui foita."

Creionul intrigat,
Se-opreste si se-ntreaba,
De tot ce-a desenat
El lasa sa se vada?!

Si-atunci la sorti,
El scrie "te iubesc...
Te las de-acum, pe tine sa ma porti,
Chiar daca mazgalesc..."

Masti si umbre

Acum te pot vedea, dincolo de masca...
Saraca, goala, incolora fara rost,
Ca un paianjen care coase-o plasa
Si-apoi e rupta-n vant de parca nici n-a fost.

Iti ascundeai cuvintele in intuneric,
In spatele umbrelor de ceara si mister,
Iar eu, deschis, orbit si euforic,
Stateam nedumerit si nestiind ce sa mai cred.

Si mi-au trecut in fuga peste suflet
Atatea vorbe fara temelii in fapt,
Tot ce-au lasat e un ecou de strigat,
Si-un pumn de lacrimi dupa ce-ai plecat.

Si toate-au fost! asa imi spun mereu,
Acum astept doar ziua cand vei disparea din mine,
Caci tot ce-a fost, s-a intamplat pentru ca eu
Am vrut sa te iubesc numai pe tine...

Acum te vad...dincolo de masti si umbre
Si parca te-nteleg mai bine daca taci,
Caci n-am sa las o amagire sumbra
Sa ma destrame-n van, chiar daca-mi placi.

Culori si sunete

Culorile au miros...
Si daca n-ai stiut,
Ar trebui sa afli
Cat de frumos
Pot mirosi si macii,
Chiar daca nu i-ai mirosit de mult.

Sunetele au culoare
Si daca n-ai stiut,
Ar trebui sa vezi
Cata splendoare
Au ochii verzi,
Eu stiu, caci stiu ca sa-i ascult.

Intunericul are lumina
Si daca n-ai stiut,
Ar fi deajuns
Sa stai o zi in mina
Si de necunoscut patruns,
Sa vezi lumini cat ai sa pretuiesti de mult.

Iubirea are ura
Si daca n-ai stiut,
Aruncati inima pe ape
Si-o sa se-ntoarca in armura,
Gata, gata ca sa crape,
Caci frica si minciuna o prefac in scrum.

Alb...

Alb e cerul, alb e si pamantul
Si alb comunica-ntre ei prin fulgi.
Acum e rece sa respiri, si vantul
Iti sufla-n fata daca vrei sa fugi...

Alb mi-e sufletul chiar daca
Nu-i asa curat si plin de bine.
Fulgi de uitare m-au acoperit si-o arca
Trece-ncet, alene peste mine.

Albi sunt toti, si buni si rai
Si cine-s eu sa spun care, cum e?
Asemeni alb ei vad si-n ochii mei,
Pe rand cum trec, tot cate trei...
vineri, 27 noiembrie 2009 | By: Andrew

Sunt...

             Sunt
Vremurile-n care
Picur sange peste mare
Si arunc in tine suflet
Cu pietrele de la hotare.

              Sunt
Clipele de ura
In care stau fara armura
Drept, in fata celor tari,
Care vin multi ca o turma.

               Sunt
Nascut acum,
Aici: ca-s prea tarziu imi spun
Si oricat as fi de mare,
Pentru unii nu-s desul.

              Sunt
Atat de mic in suflet
Ca-s topit de al tau cuget
Si am ceata prinsa-n ochi
De la milele de planset.

              Sunt
Vazut. Prea rar gasit
Intre vremuri ce-am iubit
Si stau rupt printre calcaiele
Ce-odata m-au strivit.

              Sunt
Inexistenta clara
A ce vreau de-odinioara,
De a nu mai fi nicicum
Un pierdut a mia oara.

              Sunt
Ce nu mai vreau a sti
Chiar de nu-s ce vreau a fi
Si cand nu mi-e clar cat sunt,
Ma masor prin a iubi.