Zambiti voi...

Zambiti voi, suflete goale,

Eu am sa astept printe ploi,

Bucuria mea si zambetul care

Poate sa innoate...

Sa innoate Printre lacrimi,

Sa ma prinda, sa ma-nalte,

Si din bolta mea de patimi

Sa ma vad la suprafata

Intr-o buna zi.

Si stii? Zambet mult asteptat,

Am sa te caut printre falsuri

Ca un unic nestemat

Pierdut aievea printre strasuri

Si considerat uitat.

Ranile se vor inchide

Peste timpul care pleaca,

Dragostea se va divide,

Insa pentru tine toata

Am s-o strang intr-un manunchi

Si-am s-o pun in palma ta,

Rece, tare, cum va fi,

Ea va fi inima mea,

Tu sa-i faci orice vei vrea.

Zambiti voi, suflete goale,

Eu am sa ma scald in plans,

Pana cand atins de-o boare

Si de dragoste ajuns,

Am sa rad ca un nebun,

Strans in brate de un zbor

Si orice ar fi sa spun,

N-am sa cad si n-am sa mor.

Zambiti voi, suflete goale,

Eu? voi rade pe deplin

Cand imi voi gasi in soare

Zambet sa nu-mi fie chin.

Privind spre bine

Cand valuri nu mai bat,

Cand vantul nu mai vine,

Dureri de ma strabat,

Privesc mereu spre Tine...

De-mi este mult prea greu,

De timpul nu ma vrea,

Am sa privesc mereu

Catre lumina Ta.

Daca-napoi ma vor

Cenusa si pamantul,

N-am sa accept sa mor,

Ci voi ruga Cuvantul,

Sa pot ramane inca,

Sa-mi implinesc menirea,

Urcat sa fiu pe stanca

Si scut sa-mi fie firea.

Neclintit sa-mi fie

Piciorul cand ma-nalt,

Privesc mereu spre Tine,

Ferit sa fiu de fals.

Departe de minciuna,

In graba catre Tine,

Cu stele in cununa,

Cu ochii catre bine.

Fluture de sticla

Mirosi a primavara,

Tu, fluture de sticla

Si buza ta amara,

Ma seaca si ma strica,

Ma inseteaza verde

De galbenul din flori,

De dulcele din miere,

De ploile din nori.

Mirosi a soare rece,

A vant de bucurie,

Iar ochii tai din ace

Ma cheama si ma-mbie,

Ma amagesc sa vin

Aproape de caldura,

In brate sa te tin,

Sa te ating pe gura.

Mirosi a zambete in ploi,

A sarutari de miere,

A sute de petale moi,

Mirosi a mangaiere...

Tu, fluture de sticla,

Cu aripile sparte,

Spre ceruri te ridica

Si cand vei fi departe,

Te-ntoarce sa te pun

In palma mea de lut,

Cu dor sa pot sa-ti spun

Cat te iubesc de mult...

Unde esti...iubire

Unde esti iubire oarba?

Nu te vreau ramai ascunsa,

Mi-ai lasat inima moarta,

Franta-n piept de dor rapusa.

Unde esti iubire grea,

Sa te-arunce-n intuneric,

Te tot cere mana mea

Si sa putrezesti anemic.

Unde esti iubire ruginie?

Vreau sa-ti lustruiesc aripa,

Iar apoi plin de manie,

Sa te-mpreunez cu frica.

Unde esti, tu, neiubire,

Prefacuta-n dulci saruturi?

Caci ne-ai scos pe toti din fire,

Vrem sa te luam la suturi...

Unde esti? Te lasi vazuta

Doar cand nimeni nu te cere!

Unde esti, iubire sluta?

Vreau sa-ti spun "La Revedere!"

Tomnatic

Inca-ti sclipesc

Ochii ca stelele

Si eu inca traiesc

Privirile, vorbele,

Inca mi-e dor

Si inca mai simt

Acelasi fior,

Dar nu te mai plang

Si nu te mai vreau

Ca altadata,

Caci ochii amagiti mi-erau

De tine, fata.

Inca te simt

Si inca tresar,

Inca ma mint,

Te caut, amar

Si rece in soare,

Un ram si o boare,

O amintire tarzie,

O toamna uitata,

Privirea-mi pustie

Din nou se indreapta

Fara sa vrea spre-napoi.

Se scutura gandul,

Memorii ruginii

Cad intr-o ploaie...

O ultima ploaie pe care pamantul

O va mai avea in vecii.

Un singur cuvant,

O singura voce tremuranda...

Toamna are gust de plans:

Lasati pe tomnatici sa planga!...

Fir...

Ramas intre stele si foc

Intre-a fi viu si a fi mort,

Ma uit in urma si zambesc,

Un fir de negru urmaresc...

Un fir de negru printre alb,

Printre ce tin si ce-am sa ard,

Un fir de viata presarat usor

Ce-am sa continui pan' sa mor.

Ca o carare firul negru

Mi-arata unde sa ma-ntorc,

Sa stiu sa pot sa fiu integru,

Sa-naintez fara sa stau pe loc.

Caci daca stau crezand ca merg

Am sa adun pe locul meu

O gramajoara-ntr-un intreg

De ce am fost si ce sunt eu.

Un fir de negru alungit,

Am sa intind, sa-nconjor universul,

Iar cand vor spune c-am pierit,

Am sa-mi opresc din fuga mersul.

Departe, demult

Mi-e dor de tine vis uitat

Si interzis de constiinta,

Tu mi-ai lasat pieptul patat

Cu stropi de nefiinta.

Mi-e dor de gandul ca va fi

Asa cum planuiam sa fie,

Dar ne-am pierdut in valuri mii,

Iar timpul nu m-i te-a dat mie.

Te vad ca-n vis, ocazional,

Cuprins de teama si sfiala,

Tu m-ai lasat ca pe ceva banal

Acolo unde nimeni nu intreaba.

Te vad printre crengi si fulgi

Zambind, luminata de soare,

Mi-e dor sa te astept si sa ajungi,

Sa ne-aruncam din nou fictiv in mare...