Romeo si Julieta

În bezna nopţii pe o scară,
Lângă un balcon înalt,
Urc-un tânăr într-o seară,
Cu ochii mari, cu pieptul lat.

"Julieto!" strigă dânsul,
"Nu dormi! vreau să te văd!
Că de nu m-apucă plânsul
Şi-am să cred că e prăpăd!

Julieto! Vii? M-asculţi?
Să plecăm în lumea largă,
Tineri noi, curaţi, desculţi;
Ne-om scuti de-atâta dramă..."

Julieta-mbujorata,
Ca zburând păşeşte-afară:
"Dragul meu, mă tem de tata,
Ştii ce zis-a astă seară?

Auzit-am cum a spus
Că o dată de se-ntâmplă
Să te vadă nesupus,
Te loveşte drept în tâmplă.

A mai zis că de te prinde
Că vorbeşti cu a lui fiică,
Imediat, pe loc se-aprinde
Şi n-ai vrea să-ţi poarte pică."

"Julieto! Imi eşti dragă!
Şi te vreau a mea să fii,
Chiar de mânii lumea-ntragă
De la moşi pân'la copii."

"O, Romeo, imi eşti drag
Ca un tort servit în porţii,
Dar priveşte! tata-n prag
Strigă-ntruna "Hoţii! Hoţii!"

"Julieto, scapă-mă!"
"Lasă-l, tată că-l ador!"
"Las' că vede el nărodul!
"Julieto! Ajutooor...!"

In umbra cuvintelor mele...

In umbra cuvintelor mele,
Stau lacrimile celor carora le e dor,
Si crede-ma iubitul meu ascultator,
N-ai vrea sa fii o clipa-n locul lor.

In umbra celor cateva ce-am zis,
Stau cei ce ma-nteleg si simt la fel,
Chiar daca o ascund sau dac-o spun deschis,
Eu stiu ca sunt insufletiti de-acelasi zel.

Daca am spus ca plang de bucurie,
Cei ce au lacrimat de drag zambind,
Au aprobat ca inima le stie
Cum sa primeasca dragostea-napoi iubind.

Daca plangeam de dor in scris,
Toti cei ce au citit, oftau din greu:
Doar dorul tine inca sufletul deschis
Si inima in asteptari mereu.

In umbra cuvintelor mele,
Unii se regasesc, altii gasesc lumina...
Mi-e pieptul plin pana la stele
De raza unei multumiri depline.

Taci!

In primul rand,
Daca ai ceva in gand
Si nu e valoros,
Sa taci!
Caci orice vorba vei mai spune,
Va fi fara rost.
Daca ai vorbit indeajuns,
Si unii nu te mai asculta,
Sa taci!
Si pentru ca e randul strans,
Sa taci din nou
De nu e randul tau.
Cand te provoaca unii,
Sa taci!
Iritabil daca esti, la fel sa faci,
Precum si cand te-apasa nervii.
Taci cand intri in biserici,
Sa-ti vorbeasca Dumnezeu;
Taci cand pleci de la biserici,
Taci si-asculta Duhul Sau,
Daca barfa te-nconjoara,
Daca esti impins sa critici,
Tu sa taci!
Vorbele nespus coboara,
In tacere numai, te ridici.
Taci cand ai timp sa gandesti
Inainte de-a vorbi,
Taci, sa nu te inrosesti
Si vorbeste doar cand stii.

Zambeste

Zambeste si vei deschide porti spre rai,
Vei avea prieteni,
Vei simti ca daruiesti
Chiar daca bogatii nu ai .

Zambeste si vei achita datorii,
Vei linisti marea,
Vei scrie poezii,
Vei intelege-ascultarea,
Zambeste si te vei imbogati.

Zambetele sincere aduc sufletelor caldura,
Dau speranta ochilor intristati,
Si lacrimi de cainta ochilor plini de ura.

Un zambet valoreaza cat o imbratisare,
Un cuvant de bine spus pe intuneric,
O imbarbatare,
O lumina cand poverile
Apasa fara mila.

Zambetele vin si pleaca asemeni ploilor,
Insa un zambet insenineaza sufletul
Si ii picura momente de iubire
In candela pregatita pentru licarire.

Printr-un zambet, putem oferi raspunsuri,
Iertare, incuviintare, binecuvantare,
Incredere, dagoste, lumina si scursuri
De culoare in plinatatea de griuri din jur.

Un zambet poate aduce odihna,
Somn adanc si vise deosebite,
Poate, uneori, tine de foame sau de sete,
Poate da energie si tihna...

Zambetul e cel mai scump lucru
Pe care nu trebuie sa-l platesti vreodata.
Cel mai scump lux
Oferit gratuit atunci cand nu esti in cautarea lui,
Ci atunci cand te simti gata
Sa il oferi oricui
In orice moment.

Nu uita!

Sa nu uiti s-alinti pisica,
S-o hranesti, s-o mangai tandru,
Nu uita sa stingi lumina
De pe hol din candelabru;
Sa nu uiti s-aduni lalele
De pe straturile mele;
Sa stergi praful din odaie,
Sa deschizi fereastra larg;
Cand le vezi sa strigi la ele,
Ratele, sa nu stea-n prag;
Nu uita de pe noptiera
Sa ridici ceasul stricat;
Prinde-ti clipa efemera
Undeva-ntr-un paragraf...
Sa nu uiti sa scrii de mine
In jurnalul tau de seara;
Nu uita de vitamine,
De chibrituri si de ceara;
Sa nu uiti cheia in usa;
Lasa candela aprinsa
Si la geam sa fie pusa;
Sa nu lasi soba incinsa;
Nu uita banii pe masa...
Dar mai intai sa-ti amintesti,
Daca pleci, sa nu mai vii,
Inapoi sa nu privesti,
Sa te faci ca nu ma stii!
PS: Nu uita ca te iubesc!

Ploaia

Frunzele de nuc se-apleaca
Si in cor ridica soapte
Ploilor ce nu mai pleaca,
Norilor de zi si noapte.

Stelele stau nevazute
De vreo trei sau patru zile,
Caci sclipirile marunte
Nu patrund prin nori la mine.

Spicele de grau stau drepte
Chiar de vanturi bat intr-una,
De nu-i nimeni s-o astepte
Ploaia totusi uda lumea.

Ploi marunte, ploi de vara,
Cad adesea pe pamant,
Si din zori si pana-n seara
Norii plang si iarasi plang.

De ce-a plecat...

Dintr-o mie de cuvinte
Nu gasesc unul sa poata
Sa-mi raspunda raspicat:
De ce-a plecat?

Dintre sute de motive
Nu pot sti unul macar,
Sa nu mai fiu intristat...
De ce-a plecat?

Dintre zecile de guri
Care-ncearca sa m-aline,
Una buna n-am aflat;
De ce-a plecat?

Intre nesfarsite lacrimi
Si cuvinte neintelese,
Am aflat ca a plecat,
Pentru c-a 'ncetat sa-i pese.