In oglinda

Buna dimineata, straine!
Si azi ma privesti
Cu ochii tristi si reci,
Si ma-ndoiesc sa fie altfel maine.

Privesti in gol de parca
Te uiti la un contur,
E nepasare-n jur,
Ti-e inima saraca...

Te lasi greoi, te-apropii,
Te simt nelinistit,
Din cursul vietii esti oprit,
Chiar si de bezna noptii.

Nu vad adanc in tine
Prin ochii tai adanci,
Vad marea-n spume printre stanci,
Dar nici un far ca sa lumine.

Esti singur si ti-e greu
Dar nu te plangi, stai rece,
Sperand ca greul incurand va trece
Si va veni si timpul tau.

Ma seaca dorul tau, copile
Cu parul alb, cu barba lunga,
Caci vrei ca dorul sa ajunga
La toti cei dragi, sa aiba zile...

Si vrei ca bratele sa-ntinda
Spre tine, cei ce te iubesc,
Esti singur si vreau sa-ti povestesc,
Doar tie, straine din oglinda.

Viata începe cu tine

Astăzi, nu eu sunt cel studiat la microscop,
Ci tu, cu tot ce ești, cu ce poți fi,
Vom căuta trăirii tale, scop
Și eventual, cărare către veșnicii.

Azi, ești provocat să-ncerci,
În mulțimea capetelor existente,
Să luminezi pe unde mergi,
Să nu rămâi o pradă-ntre curente.

Ce ești la urma urmei,
Dacă nu un căutător de mai bine?
Prin ce valori, în fața turmei,
Putem să te avem cândva pe tine?

Te-ntrebi vreodată, prin ce te definești?
Sau cum arăți gol de fațade?
Îți cere sufletul să te numești
Un bun sau rău, de lumea cade,
Și să decizi de care parte ești?

Ești provocat să-ți calci pe conștiință, zi de zi,
Eu îți solicit o altă provocare:
Când toți sunt falși, tu fii ce poți să fii,
Să poți sta drept la orice încercare.

Nu te schimba după torentul vorbei,
După tornada modei demodate-n timp,
Fii sincer, unic și stabil pe vârful provei,
Nu mândru prin ce ai, ci prin ce ești, umil.

Ești provocat să calci pe libertatea
Celor care și-o păzesc prin legi,
Ești provocat să-ți ceri ca parte
Prea mult să poți căra, prea multe să-nțelegi...

Eu te provoc: Trăiește liber!
Prin a elibera pe cel ce-ți stă aproape.
Plin de respect, deschis față de cer,
Ai să descoperi mâini descătușate.

Cine ești? e întrebarea,
Răspunsul, rămâne de aflat,
Tu, analizează-ți starea,
Răspunde provocării răspicat!

Poate e greu să afli cine ești,
Că locul tău e undeva anume,
Dar este primul pas în a începe să trăiești,
Căci astăzi, dragul meu, VIAȚA ÎNCEPE CU TINE!

Legenda

Plange cu vise sufletul meu,
Plange cu sunet de corzi de chitara,
Ca lira din Hebrus a lui Orfeu,
Plange de dor din nou sa rasara,

Din nou sa rasara, in maini talentate,
Din nou sa rasune in templu,
S-o asculte multimea, s-o-nteleaga in parte,
Si sa-i vada durerea si plansu-i contemplu.

Pe aripi de vant, in cuiburi de vulturi,
Pe-naltimi sa fie purtat iar si iar,
Sufletul meu nu razbate tumultul,
Intre lumea povara si traiul amar.

Plange de dorul maretului soare,
De dragostea rece a noptii cu luna,
Plange cu teama la gandul ca moare,
Si moare in bezna lipsit de cununa.

In ochii multimii se simte lipsit
De dreptate, iubire si dor,
Si canta durerii necontenit,
Cantare ce ingerii canta in cor.

Ar trece hotarul spre somnul de-o clipa,
Dar clipa-i o viata retraita cantand,
Iar viata de-o clipa s-ar face-ntratata
O viata-n pamant, traita plangand...

Se simte, de doruri orbit si impins,
Sa calce pe-a lui juruinta,
Sa cada spre nimfe ca tanarul Attis,
Nebun, obligat de dorinta...

La marginea marii nu gaseste uitare,
Apusul nu-l fura spre noi emisfere,
Nu se afunda, de se-arunca in mare,
Si dragostea-n schimb nici un om nu i-o cere.

Doar vechiul Apollo strecoara-n vorbire,
Lumina si cantec, spre alinare,
Artemis il cere cu dor spre padure,
Spre verdele crud, departe de mare...

Neclintit si prea sigur de drumu-i in fata,
Nu da ascultare, nimanui, mai mereu,
Titanii de stanca sub bolta ii lasa,
Ca drumet obosit, insa vesnic Perseu.

E-o legenda sufletul meu invechit,
E o carte cu nimfe si zei,
Pe carare-a cetatii se cere citit,
De lupii cu blana de miei.

Un trofeu nedorit, prea modest si murdar
Sa ajunga la el, mesagerii n-alearga,
Ma privesc de pe stanci si isi zic:" In zadar,
In zadar unii plang catre inimi de piatra!"

Urare

Un rasarit de soare
Peste inima ta,
Un drum deschis,o carare
Catre ce-ti va placea,
O minune mai mare
Decat inima ta,
O inima alaturi
Pe calea cea grea.
Dureri sa n-ajunga
Peste frunzele-ti calde,
Ochii sa-ti planga,
Si-n lacrimi sa se scalde
Doar de bucurie
Pentru ceea ce esti:
O sclipire-n vecie
Printre corpuri ceresti!

Unde esti, iubita mea?

Unde esti, iubita mea?
Te-am cautat in ceruri 'nalte
Si prin paduri dese de brad,
Te-am cautat in fiecare carte,
Pe orice pisc mai scund sau mai inalt.

Unde esti, iubita mea?
Te caut in cascade, in primaveri si roua,
Te caut printre corzi si clape,
Te caut printre nori atunci cand ploua
In lacuri, rauri si-alte ape...

Unde esti, iubita mea?
Te-am cautat pe dealuri, in livezi,
In vii, in cranguri, in campii,
Am scris pe cer sa poti sa vezi,
Te caut! Nu ma voi opri...

Unde esti, iubita mea?
Te caut in versuri si viori,
Te caut in lumina pensulelor inspirate,
In cantul marilor compozitori,
In adevar te caut, si-n dreptate.

Unde esti, iubita mea?
Si unde sa te caut?
Imi plange-adesea inima
Si plansu-i cant de flaut,
Indurerat si taciturn,
Ca poate ma astepti
Inlantuita-n vise,
Captiva intr-un turn,
Cu geamuri larg deschise
Spre lumea-n care caut,
Si caut fara zabovire...

Unde esti, iubita mea?
Daca ma vezi, ma striga!
Te vreau in inima si gand,
Si timpul ma obliga
Sa te gasesc cat mai curand...

Calm...

Sunt atat de...calm si obosit.
Am lasat strajeri ochilor mei,
Doi desagi de lacrimi, insa ei
S-au scurs si s-au topit
In negura uitarii, in ceas tarziu...
Vantul imi sopteste viu
Sa nu mai fiu asa cum de o vreme
Numai eu ma stiu...
Purtat de nori spre albe stele,
Spre-al cerului pustiu.
Aveam o inima candva,
Ce ma tinea cu talpa in tarana,
Acum nu simt nici lipsa ta,
Caci te-am pierdut farama cu farama.
Ce rost isi are gandul
Daca e mort si nepurtat,
Daca acum asteapta randul
Catre un gest necumpatat
O licarire prafuita in filele de in,
Si stie clar ca dramul plin
De straluciri uscate
Se va topi in mine asteptand.
In linistea uitarii,
Sub plumbul gandului spre cer,
Ii caut cautarii,
In clipele cand nu disper,
Un sens cu clar contur;
Se scutura brazii imprejut
Si parca de oriunde manteapa-nmiresmat.
O toamna, doua...am uitat
Cate uitari sa cer de sus
Sa pot, vlastar de inimi ca sa am,
In pieptul meu de vremi rapus;
Si nu-mi raspunde nimeni
Inlacrimatelor dureri...
Mi-au spus sa fiu atent ce-mi ceri,
Ti-am dat mai mult decat am vrut,
Un lucru insa n-am putut:
Sa fug de-nsingurari.
Nici vantul nu mai bate,
Nici stele nu se-arata,
De toate ma desparte
O nenteleasa harta
Sculptat-adanc pe-obrazu-mi
De lacrimi vechi si noi.
Dac-as putea sa ma desprind
De tot, de mine si de toate,
As rasari curand
In alte galaxii,
Chiar daca, numai pentru-o noapte,
Apoi, sortit sa fiu
Spre a muri...
O clipa doar, pe ceasul vesniciei,
Sa ard ca sorii toti din univers,
S-arunc priviri nimicniciei
De ura si dispret,
Sa ard, nu altii sa ma vada,
Ci eu sa stiu ca inca raza-mi,
E dulce-ndeajuns ziduri sa cada
Si inimi reci sa mai topesc.
Dar in curand am sa ma sting,
Ca orice fir de amagire,
Si n-am sa pot sa mai cuprind
Petale de iubire
In acest contur de lipsuri si durere.
Am sa ma pierd in infinit
Ca aste reci momente,
Doar amintindu-mi c-am iubit
Greseli sa se repete,
Dureri sa-ndure iar
Cei care m-au vazut
Arzand ca pe altar
Demult...tare demult.
Atat de calm si-atat de obosit,
Ma sprijin de-o speranta:
Am strans, am dat si am primit,
Si am lasat pe cei ce nu ma lasa,
In golul sufletului meu...
Astept, dupa atata timp
S-ajung si eu...sa ne vedem acasa.

Înapoi...

Pana in zori vor trece ani,
Pe ceasul meu in contrasens,
In bezna noptii, din ochi mari
Voi sterge lacrimi de dispret,

Pana in zori se lasa ploi,
Dupa un amurg uscat,
Frunze vor zbura-napoi
Spre pomii din care-au plecat,

Apele vor curge in amonte,
Voi intineri in sinea-mi
Si speriat de-atatea forme,
Imi voi regasi iubirea.

N-am sa stiu ce e minciuna
Si nici cat doare-a ta plecare,
Iarasi imi vei aparea ca luna,
Luminandu-mi pe carare.

Am sa vad in fiecare
Un fir macar, de adevar
Si-am sa cred in orice boare
De iubire prinsa-n par...

Pana in zori vor trece ani,
In zori ma voi trezi batran,
Cu parul alb si ochii mari,
Cu tine-n inima si gand.