Îndoiala

O lume de ceara,
Un fum si o stea,
Vor sa li se para
Ca viata e grea,
O lume de huma,
Un plans, o durere,
Ca traiul nu-i gluma,
E-un drum spre a cere,
O lume de fum,
Un pas o dorinta,
La capat de drum
Fara pic de credinta;
O lume ciudata,
S-ar spune asa,
Ce inca asteapta
Sa se-ntample ceva.

În gol

Da...
Ai ramas privind in urma ei
Fara sa stii de ce si unde,
Urcat pe cele mai inalte chei,
Uimit de ce lumina nu patrunde;
Da...
Te pierzi in fumul din priviri,
In scancete necuvenite,
Si n-ai motiv sa mai respiri
In urma ei, ramas fara cuivnte;
Da...
Iti bate inima in gol,
De parca n-are in ce bate,
Si temerile-ti dau ocol
Caci nu a mai privit in spate...
Da...Si nu,
Si ce rost are,
Esti plin acum de-ngandurare,
Cu santuri seci pe buze,
E sansa ta sa urli tare:
Ca-n lume mai sunt muze!

Înnoire

Printre flori de liliac,
Printre bâzâit de-albine,
Cu miresme noi mă-mbrac,
Ca să pot veni la tine.

Printre faguri stau în stup,
Să mă îndulcesc de tot,
Ca să-ţi fiu când să te pup,
Buzelor tale potop.

Printre frunze noi ieşite,
Dintre ghiocei sfioşi,
Am s-aleg să stau cuminte,
Lângă tine, doi frumoşi.

Încălzire

Leagă norii de o mână,
Ţine mâna peste munţi ,
Şi din cea mai bună lână
Toarnă haine peste sfinţi,

Trage susurul n-apoi,
Lasă iarba să se-avânte,
Pune dop dacă sunt ploi,
Şi zăvor peste cuvinte.

Pe copaci să-i tragi de păr,
Să ii curăţi iar pe dinţi,
De gângănii să te apăr,
Să-mi ţin palmele fierbinţi.

Lasă râmele să zboare,
Lasă ciorile să cânte,
Chiar de martor eşti, că moare
Tot îngheţul fără minte.

Toarnă haine peste sfinţi
Şi zăvor peste cuvinte,
Să-mi ţin palmele fierbinţi,
Iară tu, să mă ţii minte.

Primăvară

Astazi, nu soarele m-a trezit,
Luminand printre gene,
Si strigandu-mi soptit
Sa scap de somn si de lene.
Astazi, ciripitul primaverii
Imi purta timpanul
Catre dansul iertarii,
Anuntandu-ma ca se innoieste anul,
Si ca ziua incepe de azi
Sa fie mai lunga,
Iar pasarile de prin brazi
Imi traseaza pe suflet o ciudata dunga,
Care, privita cu lupa,
Arata ca un portativ
Pe care inca isi duc lupta
Muguri de ceas, asezati decorativ.

Uşa

Usa de la capatul acestui coridor stramt ma inspaimanta,
Cei de afara se izbesc animalic in ea clatinand-o
Iar balamalele largite de timp incep sa planga
Sub greutatea nebunilor ce nu contenesc a le forta.

Lumina, pana la aceasta usa chinuita
Este pala si sumbra, ocazionala doar, pe coridor,
Ecoul pasilor mei, ii fac pe cei de dincolo
Sa se opreasca pentru putin si sa asculte.

Abia respir si nu-mi pot stapani tremurul,
Imi bate inima in ceafa si vad in spirale
Cum usa parca se tot apropie de mine...
Sunt atat de speriat incat imi schimb nuanta.

Zbier din toata firmitura sufletului
Ingrozit de acesti demoni ce mi-au distrus usa,
Dar, frustrant, nimeni, nici macar eu
Nu ma pot auzi, in disperarea ultimei clipe...

Pierdere de timp

Am mainile legate in spatele buzelor
Si ma intind pe varfuri,
Sa-mi auda ochii cuvantul muzelor
Si sa mi-l scrie printre randuri,
In circumvolutiuni.

Nu ajung...

Pe pereti curg in rafale doruri multe
Dinspre galbenul hepatic,
Eu scuip versurilor scurte
Cunoscutul iz de om apatic,
Si dezinteresat.

E o pierdere de timp.