Frângere

Între ploi şi raze
Norii se frâng,
Iar fulgere se lasă kamikaze
Pe sânul meu stâng...

Între atunci şi acum,
Memorii se frâng,
Dureri cad ades, te văd ca prin fum,
Tot pe sânul meu stâng.

"Mai bine nu tai,
Mai bine o frâng..."
Şi-atât de uimită, cu dor îmi priveai
Direct pe sânul meu stâng.

În urmă sunt toate,
Iar sânul meu stâng
Se plânge-n nesigure şoapte
Cum în calea uitării
         ...eu însumi mă frâng.

Noapte cu umbre

Noapte cu umbre
În sumbre visări,
Reverii ce în tropot
Aduc ropot de plâns,
În jur parcă simt
Mult prea multe suflări,
Ce mă au parcă strâns
Într-un strâmt,
Într-un chin.
Şi-apoi, placă-n
Vis cu ele, pleacă iar
Şi somnul meu.
Fac nuiele,
Leg altar,
Pun ca jertfă
Un Cezar,
Apoi mă întorc în somn,
Ca să vin
Cu umbrele din nou...
Ce sunt oare?
Şi de ce?
În mine ce-l numesc un el
Urlă ţipătul de foc,
Urlă, tace căci îl doare
Cioburi astăzi veştede,
Urlă-ntrânsul
Precum moare,
Râsul, plânsul
Şi orice...
Noapte cu umbre,
Şi reci galantare,
Porţi de suflet
Larg închise,
Urlu după ajutoare,
Cer osândă pentru cuget,
Iar să vină-n doză mare
Mincinoasele proscrise.

Curat

Curat e-un val înspumegat
Lovind în zori o stâncă,
Un vis în doruri luminat,
În trai, dorinţa-adâncă,

Curat e ochiul tânăr dulce,
Ne-nduplecat de îndoieli,
Ca un pârâu care se plânge
În fericiri şi chicoteli;

Curat e cerul clar,
Cu bucurii de-aripi zburând,
Precum o rază-n amânar
Îmbobocind-ul prea curând.

Curat e gândul prim,
Şi ultimul va fi să fie
Curat e totul precum ştim,
Nu azi, ci-n veşnicie...

Fără curcubeu

Plângeau copilele în soare
Prin lanul aurit de vreme,
Plângeau în zi de sărbătoare,
Stârnind furtuni suflând din gene.

Plângeau adesea vechi izvoare,
Din stânci plecate cutezând,
Plângeau crezând că or să zboare,
Dar nu sfârşeau decât curgând.

Plângeau pe drumuri roţi de care
Până în sat, scrâşneau în praf,
Plângeau crezând că sunt în stare,
Să veseleasc-un epitaf...

Eu am văzut în totul jalea,
Şi-am râs crezând că n-am să plâng,
Dar mi-a întârziat uitarea
Şi-am învăţat că plânsul n-am să-l frâng.

Ploi se-ndeasă repetate,
Pe câmpurile feţei mele,
Însă prea crâncen irigate,
Să creasc-un zâmbet doar, din ele...

Şi-au rămas obişnuind
Ploi de plâns din plânsul lumii,
Mă găsesc azi stând la rând
Să-mi umplu cu plans iar pumnii.

Plângeau toţi cu mine-alături,
Plânsul veşnic în păcat,
Şi strângeam păcatu-n pături
Ca pe-un plâns de cumpărat.

O vară iar...

O vară iar, aş da o mie,
Ca vara când fost-am plecat,
O vară ca o reverie,
Un drum de dus inadecvat...

O vară iar, aş da o sută,
Cu soare-n verdele aprins,
Şi rază-n aur des cusută,
Chiar de-ar ploua cu dinadins.

O vară iar, aş da doar zece,
Să plec şi să rămân pe drum,
Avânt pierdut, măcar încerce
Să fie iar cum nu-i acum!

Înmormântare

Pal în ochi,
Retras în gânduri,
Plin de popi
Ţintit în scânduri,
Gard de plopi,
Flori pe cruci,
Sfinte stropi,
Jelit pe brânci,
Plâns în hohot,
Doar puţin,
Ploi în ropot
Iz sulfin.
Scurte clipe,
Veac- în soare,
Scoli în lipe
Făr- ardoare,
Ca să zboare
Ori să pice,
Şi-alţii-n cor
Făr- alice,
Fără aripi,
Fără slavă
Doar să ţipi
Băiat în lavă,
Stânca stângă
Ceri să vină,
Ochiu-ţi plângă
Vina plină,
Palmă-n palmă
De n-om sta
Smarandă mamă
'N uşa mea,
Pal în ochi,
Recen-n simţire,
Fără popi
Ori zăbăvire!

Tropar

Acesta mi-i troparul,
Un gând, o vorbă, o-ntâmplare,
Mi-s zorii precum zarul,
Prea mic mereu sau inutil de mare.

În pas pe-acord de drumuri,
Zvâcnesc pe-alocuri ameţit,
Lovit adese-an blumuri,
Iubit, minţit, nelegiuit...

Aş căuta momentele alterne,
Să-mi trag suflarea-nceţoşată,
Şi să mă eschivez prin vreme
Spre inima-mi încătuşată...

Dar oda-ncepe iar duios
Şi plânsul cade-n fantele luminii,
Refrenul-mi cântă dorul cavernos,
Spălându-mi spasmele ruşinii...