Pentru tine...

Închide ochii..
Visează, nu te opri!
Visează fiecare vis pe care mi l-ai dăruit...
Să nu încetezi, nici chiar de-ai şti
Că împlinirea stă numai în tine acum.
Mergând pe drum, stând la un loc cu alţii,
Toate visele îţi vor şopti
Că aşa am vrut să fie, să fii...
Fericită!
Păstrează dinainte zile deoparte,
Pentru fiecare visare, fiecare filă,
Fiecare rând pe care mi l-ai scris,
Strânge-le apoi, şi pune la un loc o carte,
O carte despre noi pe care doar tu,
Doar tu să o citeşti.
Închis în clipe uitate, eu nu pot visa.
Te rog...visează tu!
Niciodată să nu te opreşti,
Visează surâsul, programul, casa,
Visează grădina cu flori, gremurile mari,
Visează alintul de cu zori şi până seara,
Visează neîncetat, visează şi împlineşte...
Fii fericită...
Acesta e cel mai mare vis.
Te rog, împlineşte-l!

Ieri...

Ieri ne plimbam pe-alei cu fericirea,
Strângeam în suflete atâtea vise,
Ieri nu ne pierdeam aşa uşor cu firea,
Ieri erau doar porţi deschise...

Mă alintai, pe braţe, cu şoptiri,
Mă mângâiai, pe suflet, cu pieptul tău,
Şi nu credeam, din bunele simţiri,
Să mai ieşim din nou, spre rău.

Ieri aruncam pe ape curgătoare
Cu pietre, cu sărutări, cu dor,
Ieri nu lăsam să zboare
O clipă...în ciuda tuturor.

Ieri străbăteai atâtea să mă vezi,
Şi prin atâtea, te ţineam de mână,
Ieri parcă luptai să nu mă pierzi...
Azi parcă... e altă săptămână...

Ieri nu era aşa,
Azi ne-am dori mai bine să nu fie,
Am vrut, prea mult cum ieri era,
Dar vremea nu mi se întoarce...nici ţie.

Ploaie de fine

Plouă ca-n poveşti,
Plouă cu vânt, cu gânduri,
Sau spart fântânile cereşti,
Curg toate în pământuri.

Plouă cu regrete
Peste suflete reci,
Curg lacrimi pe perete,
Curg fără încetare de când pleci...

Plouă, e furtună
În sufletele noastre, iubito,
Şi fiecare vorbă rece sună
Ca un sfârşit în incognito...

Al cui...

Pe-această cărare înspinată,
Pasul mi-e greu şi obrazul mi-e plâns,
Iar mintea mea atât de limitată,
Îmi spune fals, ades, că am ajuns...

Uit, în acest val de nebunie,
De unde vin. Ce nume mă accepte!?
Când toate caută o vină numai mie,
Mustrate-n cauzalităţi suspecte...

Al cui sunt? Aceasta mă frământă!
Din sânul cui, vina m-a lepădat,
S-ajung pribeag pe calea frântă
De-atâtea bucurii, dorite de uitat.

Al cui sunt? Mă-ntreabă propria-mi simţire,
Lipsită parca, de un ideal pierdut,
"Te pierzi călătorind spre-o nemurire,
În care crezi că încă ai crezut..."

Al cui cunt eu? Şi-ndurerat întreb,
De ce se-ndreaptă ochii mei în sus
Şi pasul meu către Horeb?
De ce aştept încă răspuns...?

Din inimă afară

Te plâng din inimă afară,
Minunea mea din prag de fericire,
Şi te cobor din luna mea pe-o scară,
Rebotezată din iubire...

Te-aş fi păstrat o veşnicie,
Să-mpart cu tine clipe spre amurg,
Dar tu mi-ai fost oglinda vie
Către căzutul demiurg...

Am căutat prea multe zări,
Cercetător secătuind în plâns
Şi în cutia cu speranţe, flori
Deşi nu m-au primit, am strâns...

Mă iartă azi că nu ţi-am fost,
Pe plac dorinţei, iar cand ferice, eu
Departe, fără să cer cost
Pentru dureri la apogeu.

Nu-i de vină nimeni

Luna plină nu-i de vină
Pentru noi...
Noi am scăpat ulciorul cu rele
În palmele fierbinţi,
În toate patru,
Şi am sperat în lacrimi, ca să spele
Păcatul vechi, şi noul cadru
De rugăciuni neascultate...
Ne trezim speriaţi
De întunecate şoapte
Şi lupte pe care le luptăm fără rost.
Adormim greu, cu durerea pierzării
În suflet, în gene, în credinţe.
Aşteptările nu mai au rod,
Clipesc dezamăgit de trezirea pe care zorii
O aduc necerută...

Şi la ce bun de-am căuta o vină,
La ce bun, tocmai, de am găsi-o?
Viermele rupturilor eterne
Ne-a sfâşiat venă cu venă
Simtirea reciprocă necioplită.
Ne-am căutat o vreme, două
Orbecăind cu palmele întinse în orbire,
Ne regăseam aievea, ne sărutam cu rouă,
Cu ploi spre vechi memorii,
Apoi ne furişam în rele graţii,
Ne iubeam atât pe câtă ură
Ne cerea inima spaţii şi timp,
Departe de primul bob de binecuvântare.
Nu-i de vină nimeni pentru noi!

Inimile ne străpung fiinţa
Cu dorul amintirilor din prima seară,
Din prima zi cu ape şi sori,
Din primii fulgi...din prima lacrimă vărsată,
Prima iertare, primele...veşminte impreună.
Inima mea te cere...şi te alungă.
Inima ta face la fel.
Nu-i de vină nimeni...
Noi ne răsplătim păcatul de-a fi noi,
Aceeaşi vechi fideli conceptului de tu şi eu..
Nimic mai mult.

Ce ştie ea...?

Ce ştie ea...?
Ameninţând cu vremuri nesfârşite
Sfârşeşte vremurile mele,
Şi parcă văd, în clipele întunecate,
În nopţile nedormite
Cum cerul minţii rămâne fără stele,
Iar ziua gândului îndeasă doruri
între lacrimi.
Precum şi altele, plecate,
Şi ea se depărtează...
Deşi n-o văd,
În ochii minţii durerea paşilor răsună,
Precum un colorit de furtună grea,
Sub pielea tâmplelor...
Şi tună, vântul rupe juruinţe,
Norii strâng lumina, să dispară,
Şi pe gât mi se aşează
Violent ca traiul între scânduri,
Dorinţa de o seară...
Veşnică seară a vieţii...

Ce ştie ea...?
Ea plânge-n sinea ei,
De parc-ar plânge singură în lume,
Dar nu se-opreşte din fuga...
Ce o-ndepărteaz-atât de dureros de mine...

Ce ştie ea...?
Mă trimite rece, cu vorbe chemătoare
De pară-aş avea lespezi în loc de suflet,
Ea nu ştie că mă doare,
Că fiecare faptă strigă asurzitor,
Acoperind mizerele cuvinte...
"Te iubesc..." la nesfârşit, un ultimatum,
Un capăt fără nod, Un fulger care scapă
De jugul greu pe cel nărod..adică eu...
Dar pune-nlocuind, piatră de poticnire la călcâi,
Şi silnicie de Sisif pe conştiinţa
Deja atât de vinovată...

Ce ştie ea...?
Tace...ca altădată.
Să ştiu că finele va fi acelaşi,
Acelaşi plâns în ziua de odihnă,
Aceeaşi promisiune încălcată...
Cum că eu niciodată...
Dar ea nu ştie!
Că dragostea a-nvins raţiunea,
Că demnitatea se coboară în adânc
De dragul dregei mele,
Că gândul necurat s-a curăţit iubind,
Că sunt cu ea, fără de ea, nu sunt.
Nu ştie,
Că viaţa nu mi-i povara ci sigiliul,
Că dorul nu mi-i jugul ci... tăcerea.
Că inima s-a vândut pe 30 de nimicnicii,
Să cumpere-o iertare refuzată
Prin înjosirea vorbelor în faptă...

Ce ştie ea...?
Trăieşte...viaţa mea,
Iar eu i-aş muri moartea, dac-aş putea...
Dar mi-ar trăi-o pentru ea,
Mi-ar risipi-o între netrăiri şi pofte sufleteşti,
Între iertări şi delăsări...

Ce ştie ea...?
Cum chiar şi-aşa,
Dacă-n aceasta-şi vede fericirea,
Aş renunţa, la schimb pentru sfârşitul ei...