Tranzacţii imaginare

Hai să cumpărăm seninul,
Peste el să ne-aruncăm,
Iar căderea să ne pară,
Chiar de plângem, că zburăm.

Hai să cumpărăm trecutul,
Să-l aşternem peste buze,
Toate rele să le ştergem,
Sau măcar să ne amuze.

Hai să cumpărăm oceanul,
Să mimăm că avem pânze,
Să ne rupem lanţul, cârma,
Să ne bucurăm de brize...

Şi le-am cumpăra pe toate,
De-am avea la schimb comoară,
Îns-avem doar visul nostru,
Îndulcit cu-amor de seară...

Dans în ploi

Pentru ea nu mai e nimeni,
Pentru mine, e tot ea,
Dans în ploaie îmi e fuga,
Gândul contopeşte ruga,
Plânsul, seacă ochii goi,
Dans în ploaie singur singur,
Totuşi dansu-i pentru noi...

Dans în ploaie, pas grăbit,
Prin şiroaie rătăceşte,
Lacrima eliberării,
Între lanţuri toracale,
Liber zbor legat de ploi,
Doar în ele dansul meu,
E un dans şi pentru noi...

Compromis...

Mi-am îndreptat paşii speranţei
Mereu, hotărât c-aşa e bine,
Urmându-mi potrivnic distonanţei,
Gândul şi inima spre tine...

Mi-am adunat mereu durerile
În pungi cu etichete de uitare,
Dorind să nu-ţi vadă privirile,
Şi să te priveze de preocupare...

Dar azi...azi toate dor îndoit,
Toate-s pline peste măsură,
De parcă n-aş fi ştiut că mâine,
Mâine dragostea se schimbă-n ură...

Sub copacul...

Plouă sub copacul cu speranţe nocturne,
Şi-ntindem piepturile să prindem picuri,
Şi strângem frunzele în urne,
Să le trimitem mai apoi celor dragi în plicuri.

Plouă sub ramura străinului altar,
Din pietre grele legate în cuvinte,
Legându-ne pe noi ca jertfe, tutelar,
Sub cerul care plânge, spre noi, ca un părinte.

Şi plouă de-o vreme, tu proaspăt străin,
Întinzi palma ta nehotărât de caldă,
La trunchiul pe care mă reazăm-un chin,
Ploaia ne strânge, ne frânge, ne scaldă...

Hai să fim simpli

Hai să fim simpli!
Să răspundem cu-n răspuns,
Să nu vorbim fără cuprins,
Să facem tot din ce vorbim...
Şi să trăim.

Hai să fim simpli!
Doi, facem din doi de unu,
Dragostea n-o dăm cu pumnu',
Ci o oferim cu pieptul,
Renegând regretul.

Hai să fim simpli!
Azi eşti şi mâine mai puţin,
Fi-mi mereu, cum eu la tine ţin,
Ţin vise în creanţe,
Şi speranţe.

Hai să fim simpli!
Sincer, pentru mine: doar tu!
De ce pentru tine nu,
Nu numai eu, nu cu tot traiul?
Cine e craiul?

Hai să fim simpli!
Mă vrei, la fel şi eu,
Şi azi şi ieri şi mai mereu,
Te vreau, nu-ncape îndoială,
Nu pentru fală.

Hai să fim simpli!
Suntem deja complecşi destul,
Nu mai munci să-mi fii emul,
La dreapta mea rămâi zâmbind,
Mereu iubind.

Hai să fim simpli!
Eu unul nu prea mai trăiesc
De nu mă laşi să îţi şoptesc,
Să te adun, să mă reţii,
Al tău, pe veci, a mea să-mi fii.

Alternativ

La zile distaţă,
Mi-e sufletul rece şi gol,
Rezemat de un perete pe-un hol
În beznă, fără speranţă.

E ultima rană,
Din trupul de duh tulburat,
Am rămas amintind că am aşteptat,
Un lucru ce se destramă...

M-ai schimbat progresiv,
Din mine, în mine, apoi dureros,
M-ai schimbat c-un alt chip mai frumos,
Iar eu...iubesc alternativ.

Din gură-n bătătură

Vorbirea ni-i uşoară,
Suntem un neam de guri,
Vorbim din scară-n scară,
De graşi, de hâde sau de suri.

Nu ne-am opri vrodată,
Nici lege de s-ar da,
Căci azi o gură spartă,
E-o boală mâine. Grea!

De la mezinul ştirb, de-o şchioapă,
La ţaţa... cum o mai chema,
Vorbim pe toţi, nu scapă,
Nici fir de pe basma.

Şi oare nu avem de treabă?
N-avem cu ce ne mai hrăni?
Când sufletele-n grabă
Le neglijăm spre-a ponegri...

Nu rău spunea o gură,
Sărac e-nalt prea vorbitorul,
Care-i ştiut în bătătură,
Drept... Bârfitorul.