Rod în bocet

La miez de noapte strâng
Din tranşeele de pe obraz,
Căzuţii către braţul stâng
Ale luptelor, purtate sub macaz.

Din lacul de sub barbă,
Cu undiţa pleoapelor arse,
Storc vremea veche într-o halbă,
Cu spuma vorbelor rămase...

Căci eram tineri şi nebuni
Şi ne legam prea veşnic,
Fără ochi de ochii astei lumi,
Fără cuget să ne fie sfeşnic.

Căci eram nebuni şi tineri
Şi ne iubeam la orice pas,
Ne străbăteam de luni în vineri,
Şi iar la fel dupa un mic popas...

Dar azi, atâta-i de altfel,
Încât cunoaşterea ne pierde,
O fi mai bine cu-n alt el,
Sau doar indiferenţa se aşterne.

Căci azi i-atat de diferit,
Şi-atât de nu mai e ca ieri,
Că doruri parcă au pierit,
Deşi mă lepezi şi mă ceri...

Culeg din brazda de sub ochi,
Boabe de "vreau să pot uita"
Ai fost un scurt, bolnav deochi,
Iubire-ai fost, precum vei sta.

Înflorat

Orhidee în petale de mac,
Iubiri, spre toamnă sângerii,
Când tăcerile urlă,
Vorbe răstite azi tac...
Şi frunze cad din suflet, ruginii.

Unde era loc de pereche,
Pustiul cuprinde suflarea,
Nu e gură să spună,
S-audă, nici o ureche,
Şi tristă e astazi cântarea...

Plânsul nocturn nu ajunge,
Prin beznă, cărarea-i abruptă,
Orhidee, în purpuriul durerii,
Mâna ce ţine buchetul, azi plange,
Solitară spre ceaţa uitării...

Zori

Când râu de cuvinte cereşti
Se revarsă în zori, prin lumină,
Când mângâieri divine curg prin fereşti,
Zorii sunt dulci, viaţa e plină...

Când calea spre muntele meu cel dintâi,
Mă străbate ea, cu dorinţă,
Când piscul îmi spune "Rămâi!",
Fără pete pe conştiinţă...

Când pădurea mă-mbracă,
În viaţă, în doruri, în verde,
Când durerile pleacă,
Şi orice-ntristare se pierde,

Pe drumuri pietroase,
Către stânci de lumină,
Sufletul pe inimă coase,
Un susur de viaţă, din bolta - fântână.

Rupturi de drum

Frumoasa mea, îti spun:
Rămâi cu bine!
De azi nu mai sunt bun,
În aste lumi meschine...

Iubita mea, în ultim ceas,
Când drumul se desparte,
Rămâi cu bine la popas,
Eu sunt deja departe.

Tovarăş bun, prieten drag,
Rămâi în vis,
Te las pe-al parcurilor prag,
În amintiri, când sufletul era deschis.

Înălţare

Tot ce spui răstit,
Cu ciudă şi cu lacrimi,
Va trece negreşit,
Când voi scăpa de patimi.

Şi-n ziua când nu-mi pasă,
Tot ce te face dreaptă,
Va fi-n adânc o plasă,
O mreajă ce te-aşteaptă.

Căci te gândeşti cum hotărât
Să-mi pari azi, cu dreptate,
Chiar dacă sufletu-mi mâhnit
Se crapă în iluzii proclamate.

Şi vei fi vrut atunci
Să fi tăcut, şi doar s-asculţi,
Să nu te spulberi printre stânci,
Rătăcitor fără de punţi.

Ce dragoste e-atunci
Când unul tace umilit,
Iar altul prea îndreptăţit,
Te chinuie pe cruci?

Când totul te condamnă,
Deşi n-ai drept să spui,
Când ceri iubiri pomană,
Acuzat că dai oricui...

Şi grele regretate,
Vor fi dreptăţile de azi,
Când nepăsarea-n spate
Ma poartă...tu să cazi.

Am crezut...

Azi am crezut pentru o clipă
Că te întorci, dar m-am minţit,
Căci nu mai eşti cea de la Faceri,
Tu, de care m-am îndrăgostit...

Am crezut că te întorci la loc,
Unde te potriveai odinioară,
La braţul meu, şoptită din văzduh,
Din zori de viaţă, până-n seară;

Căci mult şi plâns am aşteptat,
La frumuseţi de Evă să revii,
Acum în tine te-ai pierdut,
Risipind iubiri fără să ştii...

Vei vrea...

Vei vrea să dai timpu'napoi
Şi să respingi îndreptăţirea,
Vei vrea din nou să ceri puhoi
De lacrimi ca să-ţi cureţi firea.

Vei vrea din nou un ger, un plâns,
Un suflet, să-l iubeşti,
Ca sufletul să nu ţi-l vezi respins,
... să nu te risipesti.

Vei vrea un verde clar în soare,
O dragoste nebună,
Şi-un timp statornic să nu zboare,
Să nu rămâi plângând la lună...

Vei vrea atâtea fără preţ,
Căci preţul l-am plătit în fericiri,
Dobândă astăzi cu dispreţ
Îmi ceri, din vechile iubiri.