Pe tâmplă

Mi-ai adormit pe tâmplă,
În frunze de visare,
Cum rareori ni se întâmplă,
Şi tare bine ne mai pare...

Ai adormit cu totul
Alături ca cerută,
Deşi îngheţ îmi era focul,
Şi noaptea prea urâtă.

Mi-ai adormit, căldură,
Şi-n schimb îţi dăruiesc
Potopuri dulci pe gură,
În zori când mă trezesc...

Entorsă de suflet

Entorsă de suflet...
Ciudat diagnostic
Îmi dă doctorul meu...
Entorsă cu urmă de gnostic
Şi durere din creştet în...perineu.
În prescripţie scrie clar:
Infuzie de praf cinic
Şi mult, mult plâns amar...
Îmi miroase tratamentul a acrilic
Şi tare mă îngreţoşează...dar
Nu am de ales! Nu vreau s-aleg altceva!
Când m-ai împins
De pe prăpastia plecărilor secrete,
Mi-am regăsit sufletul încins
De-o febră groaznică şi sete.
Şi m-am răstignit pe o saltea,
O vreme, două şi-alte zeci,
Sperând ca sufletul să-mi stea,
Să-ţi simt din nou buzele reci...
Dar, prea evident, că n-am scăpare,
Şi m-am retras la doctorul uitării,
Sperând să-mi facă internare,
Şi tratament cu-adâncul mării...
"Entorsă de suflet" zice el,
"Şi-i grav, nu-i joacă!
Ai să te faci bine doar cu gel
De <<Înţelege că nu vrea să se întoarcă!>>"

Dragoste de piatră

Dragoste de piatră,
Neclintită povară,
Schimbi singuraticul meu suflet
În şatră...

Vii când nu te chem,
Ca o nebună bucurie,
Şi te iubesc la rândul meu,
Prea sfânt şi crunt blestem...

Pleci când te mai vreau
Şi mă laşi plângând în tremur,
Cu amintiri de dor,
Cu dureri de care nu erau...

Dragoste de granit,
Laşi praf pe ceasul încă fraged,
Când pleci, rămân cu ochii arşi,
Mirat cum inima mi-ai împietrit.

Gând tipic...

Cred că m-ai pierdut
De ceva vreme, prin recuperări secrete,
Şi timpul a trecut,
Iar nouă, timpul ne-a fost pecete.

Când aşteptările pier,
Nu doar sufletul tău se vede mahoniu,
Căci azi n-aş mai putea să cer
Edenul unui suflet viu...

Pe băncile cu ger,
Te-aştept rememorând o amintire,
Deşi nu pot acum să sper...
Oricum s-a terminat.Chiar dacă-ţi vii în fire.

Beţie cu sufletul meu

Să bem din marea uitării,
Beţie din pocale de nisip,
Sau din pahare de scoică,
Să bem plânşi la marginea mării...
Să bem vechile dureri din putregai,
Şi noile, din ochiuri de stâncă,
Apoi să lăsăm ploile să ne umple iară,
Să uit cum râdeam pe dinafară, când tu adâncit plângeai.
Să bem cu gurile colţurilor de anotimp,
Râsul lacrimilor nebune,
Râsul tăcerilor cu buze în spume,
Cu urlet de secundar, rămas fără de timp.
Să bem! Să lăsăm sfârşitul însetat,
Să bem de parcă n-am trăi,
Ci doar am scurge pe poarta dragostei
Noroiul falselor trăiri din pieptul despicat...
Să bem...să te am ca prieten,
Şi ca duşman, ca slugă şi ca jug,
Să te port ascuns şi biciuit,
Dar mândru prin praful iertării,
Mândru de minunea chemării,
Chiar dacă plecarea te-a nimicit...
Uită..că asta e ultima beţie,
Ultimul "sentiment"...
Chiar de-o fi să judece toţi sfinţii
Că e necurăţie,
Tu iartă-i, tu uită-i, căci n-om bea veninul lor.
Să bem...căci plânsul nu ne mai ajunge,
Şi din această cupă a iertării,
Plâtită cu bucăţi din tine,
Se vor înălţa dureri, apoi vor curge,
În numele uitării.
Să bem până ne pierdem...

Pragul ploii

Deja...m-am săturat să scriu toamna.
Rândurile mele prind ploi în pânze,
Rândurile mele prin păianjeni în ploi.
Mi-e dor de mâna ta...

Curge din plumb ca din pleoape,
Ce rost mai au cuvintele neascultate?
Toamna parcă urlă în ultimii ani.
Şoaptele tale...of!

Şi vreau să tac. Deja e toamnă iar.
Dar noptile urlă a vară pierdută,
A dragoste irosită pe genunchi.
Unde eşti?

Mulţumire

Să-i mulţumim că dreptatea Lui e aceeaşi,
Indiferent de minţile despuiate de jos,
Şi că unită cu iubirea,
Nimic pentru noi nu se-ntregeşte mai frumos.

Să mulţumim că pentru noi,
Cel mai scump sânge a fost lăsat să curgă
Şi cele mai scumpe lacrimi, din cei mai sfinţi ochi,
Ca niciodată, vreunul care crede, către pierzare să ajungă.

Sa-I mulţumim Lui că ţine norii unde sunt,
Cu mână plină de iubire,
Şi nu-i coboară încă, pe pământ,
Spre nimicire...