Morti vorbind...

Copacii sunt goi
In cimitir 2
Mai morti ca noi
Mai frig la voi
Sus pe pamant,
Cald in mormant.
Nu strigati, liniste
Iar va pupati, priveliste
Avem...
Mai vrem
Si el vrea,
Vrea si ea...
Fara zapada,
Ea nu e calda
Nici el, sa se vada
Au bujori
Si fiori,
In soare se uita,
In poze se-ncrunta,
Te musca de buza,
Se-aude o frunza
Un mort de se scoala...
E tarziu...
Hai sa ne-ntoarcem la scoala! 

Retraire...

Revenim de unde am plecat:
Aceleasi sentimente
Acum dupa toate cate s-au intamplat
Aceleasi regrete...

Aceleasi lucruri nespuse,
Aceleasi "nimic"-uri,
Aceleasi dureri nepatrunse,
Amintirea unor locuri...

Amintirea unor vise,
Durerea neimplinirii,
Fapte, vorbe nepermise,
Urma fericirii...

Ne exprimam copilareste,
Simtim prea matur si prea mult
Uita tot ce a fost, zambeste,
Adormi, in zori te trezeste,
                                   Fii iarasi tu! 

Constientizare

Mi-au spus ca eu scriu trist
Si trist citesc daca citesc
Si trist este ca rar iubesc
Dar ard plangand de dor impins.

Mi-au spus ca toate rimele ce scriu
Au plansul si durerea, n-au fericire
Ci tot ce scriu este pustiu
De parca m-as feri de nemurire...

Dar scriu ce simt si simt cand le astern
Ca versuri pe hartie
De simti la fel, doar da-mi un semn
Si vom fi doi cu-acelasi fel de resimtire...

Un fulg nebun...

Un fulg nebun
Porni la drum
Cazand din nori,
Cazand spre noi...
Vene grabit,
Credea iubit
Ca fi-va 
Aici jos;
Era frumos
Era voios,
Dar nu stia ce il asteapta...
Cadea usor,
Cadea din nor
Printre alti fulgi
Exact ca el.
Era de fel
Mai albicios
Si mai fricos, 
Prietenos
Dar bucuros
Ca vine pe pamant...
Ajunge in final
Dar cade pe-un banal
Nasuc de baietel.
Si sta nitel
Dar se topea,
Vazandu-se curgand,
Aluneca 
Si se pierdea,
Dar fericit zambind
Fulgul era, 
Caci cunoscuse lumea ta
O lume calda de iubire!

Tu ma faceai sa rad...

Unde esti lacrima mea de soare?
Pe ce obraz ai curs arzand?
De ce ai disparut in mare
Si m-ai lasat singur plangand?

Cand eram trist spuneai sa rad
Cu ochi-ti mari ma patrundeai adanc
Si-oricat de greu mi-era, n-as fi putut sa plang
Caci rasul tau in mintea-mi era sfant.

Erai o culme a inimii mele frante
Erai liantul ce ma facea sa par complet
Mi-erai in somn un vis fierbinte
Mi-erai un zambet desenat pe piept...

Erai, dar nu mai esti caci eu n-am fost
Farama din ce tu doreai
Acum nimic nu are rost,
Sunt vinovat ca tu plangeai...

Gandul enigma

Ce-mi esti cand langa mine plangi
Si lacrimile-ti uda fata?
Ce-mi esti cand inima imi frangi
Caci n-ai ascultat povata?

Ce-mi esti cand razi grotesc,
De mine nu iti pasa!?
Nu stii ce mult eu te iubesc?
De ce imi razi in fata?

De ce ma uiti in fiecare zi
Si nu vrei sa auzi de mine?
De ce doar cand caile'ti pustii
Te lasa gol fara speranta
Te-ntorci si strigi ca vrei povata
Ca vrei pe cineva durerea sa-ti aline?

Ce-mi esti cand faci atata rau
Si stii ca doare fapta?
Ce-mi esti cand negru-i gandul tau
De ce-ti intorci iar fata?

Ce-mi esti cand ma urasti
Ca suferi si te doare,
Ca nu stii cat ai sa traiesti 
Ce-mi esti tu oare?

Imi esti acel ce ma raneste
Atunci cand te ador mai mult
Imi esti acel ce ma iubesta
Cand nu te vreau, cand nu te-ascult!

Si altor intrebari nu vreau raspuns
Caci stiu ce-mi esti, esti tot ce vreau
Romanul meu de ganduri inca nepatruns
Enigma mea si visul meu in care pot sa stau...

Intrebare

Ai privit vreo'dat la nuferi
Incepand din nou sa suferi?
Cautat-ai printre stele
Fiind suparat pe ele?

Ai atins vreo'data iarba
Intristandu-te degeaba?
Ai numarat vreo'dat nisipul
Amintindu-ti iar trecutul?

Ai simtit tu mangaieri
Cand iarasi ai inceput sa speri?
Sau ai fost tu dezmierdat
Cand oamenii te-au inselat?

Ai topit in palma ghiata
Comparand-o tu cu viata?
Si fiind in pragul mortii
Ai gasit secretul vietii?