Iti Multumesc!

Intinsa pe spate...

Intinsa pe spate...
Pe pajistea verde
Cand toate-s departe
Si nimeni te vede.

Norii plutesc
Si au forme hazlii
Ca ceva prea firesc,
Vazuti de copii.

Cerul culege
Din ochii tai mari
Culoare de rege,
Slipiri de cristal.

Albinele fura
De pe buzele-ti dulci
Miere de mura,
Dulceata de prunci.

Pasari isi canta
Trilul sonor,
Raul incanta
Pe fundal ca un cor.

Dar toate se-opresc
Cand lovesti prima coarda
Si cantu-ti ceresc
Pe toti ii dezmiarda.

Si canti din ratiuni
Ce ratiunea nu stie
Adevarate minuni
Lasate-n vecie

Si canti din petale
Si pete de ganduri,
Canti catre mare
Spre alte taramuri.

Si vantul alunga
De pe cer nori pufosi
Sa asculte el cantul
Asa cum fac toti,

Sa il poarte pe aripi
Catre inimi deschise,
Sa-l primeasca in arii
Dinspre ceruri intinse.

Cantu-ti adoarme
si codrul si valea,
Ca purtata pe palme,
Adoarme si marea.

Soarele insusi
Palind cand te vede,
Isi ascunde vesmantul
Si ramane de veghe.

Si totul adoarme
La cantecu-ti bland,
Cum toate in ceruri,
Asa pe pamant.

Tu adormi de asemeni
Intre fire si flori
Si tacerea se-asterne
Peste pomi, intre nori.

Salon pentru gâze

Doua Semafoare au deschis un salon
Unde totul e gratis si usor de avut,
Unde nu te imbeti band licori de bourbon,
Afacere pusa la cale de mult...

Aici, carabusii la fiare imping
In timp ce nevestele lor mai cochete
Stau relaxate facandu-si lifting
La solduri, obraji, la maini si la fese.

In salonul vestit gaseai si furnici
Ce stateau relaxate la spa,
Regina furnica gatea vreo 5 mici
Lasand la o parte munca cea grea.

De altfel, in timp ce cosasii vorbeau
Despre meciul de box intre broasca si rama,
Pe mese in cesti cafele aveau
Si-si tatuau reciproc cate-o cifra pe mana.

In salonul cu pricina un alt lucru-am aflat,
Cum ca o suta de greieri numai unul si unul
Stateau intinsi si cuminti la epilat
Cu ceara de-albine intinsa cu pumnul.

Aici incape oricine si-i tratat cu respect,
Fiesce moft se rezolva, salonul e mare
Si standuri sunt multe si nu au defect
Caci totu-i condus de doua Semafoare.

Eram...

Eram indragostit demult
Si scriam frumos tot ce simteam,
Acum povestile sunt scrum,
Sunt fulgi de nea lipiti pe geam...

Atunci scriam din inima
Si m-i se parea usor a spune ca iubesc,
Acum pentru orice sens o minte cugeta
Si rar fiori in piept se mai ivesc.

Atunci scriam ca pentru ea
Spunand cuvinte luate de pe suflet,
Acum as scrie pentru cineva,
Dar nu e nimeni sa m-asculte.

Si orice vorba de spuneam
Ea ma intelegea usor,
Acum m-afund in tot ce n-am,
In neintelesuri ce ma dor.

Mi-e tot mai grea bataia rara
A inimii ce poate sta
Oricand de cat e de amara
O ora, o clipa fara ea....

Goana dupa vant

Alerg dupa vant
Si cred ca tornadele-s ceva
Dar in mana le strang
Si in palma mea se frang...

Cand alerg dupa vant eu plang
Si strig si strang din dinti
Si fac ce fac si tot nu'l prind...
Cand alerg dupa vant cred ca-i furtuna
Dar dupa ce il prind
Gandul de manie-mi tuna
Caci pare-o gluma spart
In palma mea...
Ce era odata o tornada
Acum e adiere slaba
Ce piere mai tarziu...asa...

Dar alerg dupa vant cand in cer e furtuna,
Alerg ca un nebun,
Nu e nimeni sa-mi spuna
Ca vantul e nimic
Si oricat de mare el pare
N-am sa pot sa-l prind
Si toate-s in zadar
Caci atunci cand vantul dispare
Tot ce ramane e amar
Si dogoare...

Fugi dupa vant nebune
Si vezi si tu cum e
Sa alergi in zadar pe lume
Si cu nimic sa pieri...
Caci toate cand mari iti par
Tu sa-ti aduci aminte:
Tornadele in vant ca nimic dispar,
Asa ca stai cuminte
Si nu te avanta in vant
Caci vant curand vei deveni
Apoi o simpla adiere,
Ai sa te pierzi printre nimicuri
Asa cum gandul piere
Deposedat de ticuri...
Si chiar de-alergi ca vantul dupa vant
Tu n-ai sa te-opresti
Decat in anul cand
Ai sa te minti ca esti ca zmeul din povesti
Si-ai sa ne minti ca ai
Prea mult vant in tolba ta
Si ca nu poti sa stai
Caci vei urca si vei pleca...

Pleaca nebune
Din nou dupa vant
Nimeni nu-ti poate spune
Nici macar un cuvant,
Ai pierdut de mult
O sansa de a fi,
Acum nu esti nici ce ai
Chiar de nu ai nimic,
Tu nu vrei sa stii
Si nu te-opresti din a fugi,
Nimeni nu te vede macar o data stand
Tu nu sfarsesti o alergare in zadar,
O goana dupa vant...

Picuri si fire

Scriu picuri de lumina
De sunt indragostit
Si fire de neghina
De nu ma simt iubit.

Picaturi de miresme
Astern cand luminat
Ma simt de catre astre
Si binecuvantat.

Fire de-ntuneric
Impart spre nicaieri
Daca dureri eu port cand merit
Si nu am ce sa dau atunci cand ceri.

Acopar verdele cu boabe
De roua cristalina
De grijile-mi sunt moarte
Si raul nu ma-ntina.

Dar ca cenusa-n vant
Ma scutur si dispar
Cand sufletul mi-e frant
Si nu mai am habar.

Sunt picuri si fire
Nimic nu ma gasesc mai mult,
Nimic sprea vesnicie
Si praf de cuget frant.

Cuvantul Iubire

V-ati intrebat vreodat'
Ce cuvant a fost Cuvantul
Cand pentru noi s-a intrupat?
Cand pentru noi smerit
S-a nascut in iesle
Si-apoi fugind caci urmarit
A fost de catre Irod sprea-al pierde?
Ce-a fost atuncea Domnul
Cand vindeca pe cel bolnav
Si dupa binecuvantarea lui vedea pana si orbul?
Ce fost-a Dumnezeu cand a murit pe lemn
Si ne-a spalat prin sfantu-I sange
De pacatul ce ne-a scos din Eden?
Atunci cand S-a plecat spre-a ne salva,
Chiar daca ingerii vedeau deja
In noi o lume fara rost...
Atunci pentru noi toti, Domnul ce-a fost?
Si iar intreb: ce cuvant a fost Cuvantul cand s-a intrupat?
Cand s-a cutremurat pamantul caci mantuire a aflat.
Da, mantuire!
Caci singurul cuvant ce fost-a Dumnezeu atunci
Este iubire.