marți, 22 septembrie 2009 | By: Andrew

Violet



Cu fata brazdata de lacrimi,
Stand pe genunchi, suspinand,
Ma rog sa gasesc ajutorul in patimi
Si sa le trecem de mana zambind.

Ma rog sa gasesc palmele care
Cu atata iubire si dor
Sa ingrijeasca de orice oftare,
Sa-mi lumineze calea pana in zori.

Cer indurare si mila
Pentru orice piatra aruncata,
Imi plec sufletul in tina
Umilit de orice inima sfarmata.

Cer, umil si fara drept de a cere
Un piept potrivit pentru inima mea,
Sa stea langa o inima de miere,
Sa se indulceasca putin si ea.

Cer ochi de lumina
Sa ma priveasca mereu,
La piept, strans sa ma tina, 
Sa  scrie iubire pe sufletul meu.

Cer timp sa iubesc
Si nimic sa nu ma opreasca,
Nu eu sa traiesc, 
Ci ea sa traiasca.

Vreau suflet de aur
Langa sufletul meu de carbune
Si maini ridicate sa laud, 
Pe Cel ce da totul, si cat sunt de bune!

Langa astfel de suflet m-as stinge incet
Ca florile mici intre spini,
M-as stinge usor, plapand, violet,
Caci langa astfel de suflet nu poti sa suspini.
vineri, 18 septembrie 2009 | By: Andrew

2

Cand versurile mele-asteapta
Sa se vada in oglinda,
A criticii masura dreapta
Pare stramba si perfida...

Se poate sa se fi scris in van!
Da! insa doar cand te gandesti ca ele
Urmeaza a fi supuse
Judecatilor nedrept de grele...

Cand nu poti avea speranta...
Atunci se gasesc scantei,
Iar de-i greu, ti-ofera viata
Ochi frumosi, sa scrii de ei!

Peste cuvinte

Apus de soare minunat,
Ploi ce nu se mai opresc,
Soarele-n al sau palat,
Si toate par divin, ceresc.

Ochii tai adanci si negri,
Zambetul ce-l ai cand dormi,
Tremurul cand des te sperii
Si mireasma-ti ca de pomi...

Ochii ce imi plang adesea,
Dorul ce il port tacut,
Versul ce tot strange lesa
Sufletului rost, plapand...

Toate astea si-alte mii,
Ce imi trec din piept in minte,
Sunt doar fulgi ce-i pot simti
Zburand sus, peste cuvinte...
joi, 27 august 2009 | By: Andrew

Te vezi...

Te vezi ca pe o floare
Gata de a se usca
Cerand iubire de la soare,
Ravnind dupa lumina sa...

Insa tu esti mai mult de-atat,
Caci lumina lui atat de arzatoare
Nu e decat un fum in vant
Fara mireasma ta ametitoare.

Te vezi ca pe un om sarac la colt de strada
Cersind iubire intre stele,
Si chiar cand nimeni nu vrea sa te vada,
Tu vrei un loc chiar printre ele...

Insa tu tii stelele in palma
Si ele stralucesc de le zambesti,
Iar ingamfarea lor se crapa si se sfarma
Cand afla cat de mult tu le iubesti.

Te vezi uitata ca un semn de carte,
Stransa-ntre coperti,
Si nu e nimeni sa te scoata,
Sa vada numai cum arati...

Dar tu esti semnul ce inchide
Un plictisitor capitol dintr-o viata,
Tot tu esti cea care deschide
Un drum cu zambet si povata...

Te vezi in intuneric
Chiar daca tu incerci sa arzi,
Si nu te vezi armonizandu-te feeric
Cu ieri, cu luni si nici cu azi...

Dar tu ramai scanteia care arde
In ochii mei pustii si goi,
Iar fara tine-s doar o parte
Din ce numeam odata "noi"...

Rece...

Ma fac vinovat in fata tuturor
Prin tot ce simt si ce nu simt,
Si chiar daca nu vreau, mi-e dor
De vremea cand puteam sa mint...

Imi stau ca pietrele de moara
Peste sufletul uscat si gol,
Gandurile cum ca-mi este inima amara
Si n-as putea sa mai iubesc de mor...

De fapt poate-am murit de mult,
Caci parca nu-mi mai pasa de priviri,
De soapte si imbratisari in cant,
Si-mi par ca niste amagiri...

Si poate nu mai pot cunoaste
Ce altii simt si... de ma vor,
Mi-e sufletul plecat si nu se mai intoarce
Caci nu mai plang de mult cand altii mor...

Am devenit pionul scos din joc
Mai gata ca oricand sa plece,
Caci nu mai ard chiar de e foc,
Acum raman la toate rece...
joi, 13 august 2009 | By: Andrew

Vis (Aproape...)

Roua uda 
Talpa ta
Plapanda,
Vai de ea,
Sa ma lasi
A-ti saruta
Si mangaia...
Soarele se-aprinde
Din ochii tai,
Desprinde
Raze moi...
Lumineaza-ma!
Mana ta cuprinde
Mana mea,
Si parca strange
Inima,
Si inima nu plange
Ci zambeste,
Se deschide
Si priveste
Minunea ce esti
Cand imi soptesti
Ca ma iubesti...
Clipirea ta
Opreste timpul,
In loc sta
Pana si gandul,
Caci nu poate gandi
Cat de adanc privesti
Si cate poti sa stii
Doar cand ma tii
Aproape...
Aproape cred 
Ca suntem una,
Si parca vad
In tine luna,
Si parca sunt un cer cu stele,
Si parca tu
Esti singura ramasa
Sa te oglindesti in ele...
Aproape cred
Ca nu-i un vis,
Aproape cred
C-orice-i permis
Aproape stiu: nu vreau sa plang
Si vreau aproape sa te strang...
Dar iarasi pleci
Ca pan-acum
Caci tu doar treci
Din cand in cand
Prin visul meu...
Si totusi eu
Te-as vrea mereu
Ca sa ramai
Sa nu mai pleci,
Sa ma mangai,
Sa nu visez
Si sa te am...
Iubita mea
Cu ochii de cristal...

Trei stele

Trei stele vorbesc
Si se mira intr-una,
Privind la tot ce-i pamantesc
Cand lumineaza luna:

Prima:
"Ea, frumoasa si desteapta,
El, corect si frumusel...
De ce vor sa se desparta?
Ce uraste-acum la el?"

A doua:
"Ei au casele imense
Si mancaruri din belsug,
Ceilalti stau sub stufuri dese
Si ce au nu le ajung..."

A treia:
"Striga toti cu voce tare
Ca vor pace pe Pamant,
Insa-n suflete amare
Vor pe altii in mormant..."

Luna sta, asculta bine
Si raspunde intelept
Dupa veacuri de gandire:
"Au avut inimi in piept..."

"Au avut, dar... s-au stricat,
Acum poarta pietre-n suflet,
De iubire au uitat,
Iara lumea lor frumoasa, fara ea...
  S-a destramat!"