In mica...

In mica pata de lumina
De pe-o frunza inca uda,
Dimineti de roua plina
Are sufletu-mi de huma.

Se trezeste matinal,
Si deschide ochii mici
Dintr-un vis de marinar,
Navigand printre pitici.

Se ridica spre lumina
Insa multe gaze rele
Tot mai vor ca sa il tina
Strans legat intre nuiele...

Se deschide, infloreste
Si cand soarele sa-l vada
Se inchide si roseste
Lasand pleoapele sa-i cada.

Spre amiezi se vede singur
Hoinarind printre tepusi,
Daca-l cauta vre-un picur,
Nu il va gasi acusi...

Caci el cauta de zor
Flori  de spini,
Cu care-n zbor
Sa se-nalte spre minuni...

Si apoi sa cada lin
In mica pata de lumina,
Sa adoarma spre divin,
El de huma, ea divina.

Din mica pata de lumina
Sufletu-mi de huma plin
Se dedica pe deplin
Violetei flori de spin...

In mare...

Valurile sfarma aripi de spume
De stancile'nalte ce se ridica din mare,
In zare, in valuri un astru apune
Lasand loc pentru stele, si loc de uitare...

Lumina dispare incet de pe cer...
Stele apar stralucind in vazduh si in ape,
Adierile toate si ele se pierd,
Iar cerul si marea...nu-i fir a-i desparte.

Intinsi pe nisip cu ochii spre cer
Stau doi tineri tinandu-se de mana,
Timpul a stat in loc pentru ei,
Orice griji ar veni, impreuna le-amana...

Impreuna se vad mai tarziu in nevoi
Impartind greutati, biruind orice greu,
Inmultind bucurii si lumini, mai apoi
Catre cer inaltati, de mana mereu...

"Un cantec in care si stele zambesc
E sufletul ei plin de comori din Eden,
Iata motivul pentru care-o iubesc
Si inima mea la picioare-i astern...

De pasul mi-e greu si inima-mi plange,
M-alina cu vorbe ca-ntr-un vis minunat,
De cioburi ma simt, in palme ma strange,
Ma leaga, m-aduna de sunt destramat..."

Asa isi spunea el, printre dese oftari,
Nestiind cum sa-i spuna, sa stie si ea...
Caci sfiala-l opri in multe-ncercari,
Sfiala si-un tremur cand in ochi o privea.

Dar ea intelese cum nimeni vreodata
Ce sufletul lui avea sa ii spuna,
Si sta si-l privea, asa minunata,
Iar el se pierdea in ochi-i ca-n luna...

O slaba adiere, un oftat si un zambet
Uneste-amintiri cu un gand jucaus...
Si iarasi zambeste-orice stea intr-un cantec
De suflet curat, fara corzi sau arcus.

Valuri se-opresc, marea tace smerita...
Si cerul se mira cum mai mult stralucesc
Doua inimi ce-si stiu ratiuni de o clipa,
Doua ganduri ce-si spun reciproc: "Te iubesc..."

Matematica in culori

Verde langa castaniu
Rezulta un zambet
Si gandul ce-l stiu,
Despre tine e cantec.

Castaniu si cu verde
Privit atent la lumina,
In doruri se pierde,
In soare se-mbina.

Verde si castaniu
Inmultind fericirea,
Dimineata in zori sau seara tarziu
Cauta-n stele iubirea.

Castaniul e miere
Si-i plin de iubire,
In clipele grele
M-alinta, ma-mbie...

Caci ochii tai mari
Se desprind dintr-un astru,
Prefacandu-ma tandru
Intr-un palid albastru...

Minune...

Da-mi mana ta, minune!
Si vezi cat de frumos se-aseaza-n mana mea, 
Cum marea face-n valuri spume
Si-n zori se-nalta ceata grea...

Priveste ochii tai iubito,
Cat de frumos se oglindesc in ochii mei,
Ca cerul, marea oglindind-o
Cand spre amurg, un soare s-a pierdut in ei.

Si moi ca 2 adieri,
Obrajii tai de piersica prea coapta,
Sunt zile calde-n primaveri,
Si dulcele fior ascuns in soapta...

Daca-mi vorbesti,
Ma stapanesti c-o magica putere,
Caci glasul tau nu-i din povesti,
E cant divin ce-aduce mangaiere.

Atat am asteptat sa vii...
Chiar daca stiu ca nu te merit,
Sa-mi infloresti in ochii mei pustii,
Sa cresti, sa te inalti feeric...

Violet

Cu fata brazdata de lacrimi,
Stand pe genunchi, suspinand,
Ma rog sa gasesc ajutorul in patimi
Si sa le trecem de mana zambind.

Ma rog sa gasesc palmele care
Cu atata iubire si dor
Sa ingrijeasca de orice oftare,
Sa-mi lumineze calea pana in zori.

Cer indurare si mila
Pentru orice piatra aruncata,
Imi plec sufletul in tina
Umilit de orice inima sfarmata.

Cer, umil si fara drept de a cere
Un piept potrivit pentru inima mea,
Sa stea langa o inima de miere,
Sa se indulceasca putin si ea.

Cer ochi de lumina
Sa ma priveasca mereu,
La piept, strans sa ma tina, 
Sa  scrie iubire pe sufletul meu.

Cer timp sa iubesc
Si nimic sa nu ma opreasca,
Nu eu sa traiesc, 
Ci ea sa traiasca.

Vreau suflet de aur
Langa sufletul meu de carbune
Si maini ridicate sa laud, 
Pe Cel ce da totul, si cat sunt de bune!

Langa astfel de suflet m-as stinge incet
Ca florile mici intre spini,
M-as stinge usor, plapand, violet,
Caci langa astfel de suflet nu poti sa suspini.

2

Cand versurile mele-asteapta
Sa se vada in oglinda,
A criticii masura dreapta
Pare stramba si perfida...

Se poate sa se fi scris in van!
Da! insa doar cand te gandesti ca ele
Urmeaza a fi supuse
Judecatilor nedrept de grele...

Cand nu poti avea speranta...
Atunci se gasesc scantei,
Iar de-i greu, ti-ofera viata
Ochi frumosi, sa scrii de ei!

Peste cuvinte

Apus de soare minunat,
Ploi ce nu se mai opresc,
Soarele-n al sau palat,
Si toate par divin, ceresc.

Ochii tai adanci si negri,
Zambetul ce-l ai cand dormi,
Tremurul cand des te sperii
Si mireasma-ti ca de pomi...

Ochii ce imi plang adesea,
Dorul ce il port tacut,
Versul ce tot strange lesa
Sufletului rost, plapand...

Toate astea si-alte mii,
Ce imi trec din piept in minte,
Sunt doar fulgi ce-i pot simti
Zburand sus, peste cuvinte...