Singuratate...

Un ticait de ceas,
In coltul cel mai de departe
Se-aude ca un bun ramas
Al clipelor plecate.

E liniste in rest,
Si-i mai pustiu ca in desert,
Iar ochii-mi stau atat de fest
Privind catre-un nimic inert.

"Singuratatea asta ma inghiata!..."
Imi zic asa, far' sa m-ascult,
Si iar pun coatele pe masa,
Iar palmele in pumni le-ascund.

Si daca spun ceva, Orice as spune,
Nu-i numeni sa-mi raspunda,
De parca doar ecoul e pe lume
Si sta aproape, undeva la panda.

Ganduri? da! stau adunate
Multe, multe landa poarta
Inimii ce nu mai poate
Sa-si mai vada-n cioburi fata.

Si...la o adica,
Nici nu-are motiv sa vrea!
Ganduri intrebari ridica,
Si-adunate... o enigma si mai grea.

Nimic! nu misc si nu gandesc.
Caci parc-au inceput asa, de-o dinioara,
De le intreb sau le privesc,
Toate-odata sa ma doara...

Un ticait de ceas
In coltul cel mai de departe...
Au trecut vremi si tot ce a ramas
Sunt amintiri si ganduri inghetate...

Strop de uimire...

Dragostea bate
La usi ferecate,
La inimi inchise,
De teama cuprinse.
Dragostea bate,
In zi si in noapte
La inimi de vant,
Printre stele cantand.
Dragostea striga
La usi nedeschise,
Incepe sa planga
Cand este respinsa.
Dragostea cere
O mica avere,
Un zambet, o raza
Si ea ca sa vaza.
Dragostea strange
Si fulgii cand ninge,
In dar sa-i ofere
Unei inimi ce cere.

Iubirea asteapta
Rabdator, inteleapta,
De la tine un semn
De dorinti sau blestem.
Iubirea-ntelege,
Nu poate alege,
Caci te are pe tine
Nu mai vede pe nimeni.
Iubirea se-arunca,
Zambeste, te canta,
Te vrea si te cere,
Cu ochi-ti de miere.
Iubirea viseaza
Amintirea ta calda
Si incet consoleaza
O inima fada.
Iubirea incearca
Sa adune-ntr-o arca
Tot ce esti pentru ea,
Iubindu-te'asa.

Dragostea bate
La usi ferecate
De inimi inchise,
De timpuri invinse;
Dragostea chiama,
Invata, indeamna,
Infloreste placere
Sau te strange-n durere.
Dragostea rade
Chiar de o doare tacerea
Si-n raze ea plange
Iubind mangaierea.
Dragostea tace,
Te lasa in pace
De nu ii deschizi...
Te adora cand razi.
Dragostea piere
In lant de durere,
Dar iubeste de stie
Ca ai fericire.
Dragostea simte
Orice privire-aruncata
Si-o transforma-n cuvinte,
Si se lasa taiata,
In trecuturi uitata,
In uitare sfarmata,
De vant maturata,
Un vant de durere
Starnit de-o clipire,
De-o bataie de aripi
De-un strop de uimire.

Vreau...

Vreau doar un semn,
Sa stiu daca voi pasi sau nu
Daca sa tac sau sa te chem...
Nicicand, vre-o data sau acum...

Vreau o singura vorba,
Macar una, sa-nteleg ce vrei,
Am aruncat arcul si fara tolba
Pasesc in tacere spre zmei...

Si nu e tacerea mea...
A mea-i doar asteptarea crunta,
Cand timpul nu stie ce vrea
Si cerul nu mai canta...

Vreau...poate prea mult,
Oricum, pana aici n-a fost decat un vis
Si chiar de fost-a scurt si frant,
M-a ridicat incet spre paradis.

A fost nemeritat si stiu,
As putea sa ma trezesc oricand,
Insa nu vreau, ci vreau sa fiu
Ferice adormit, nu treaz plangand...

Vreau...nu stiu ce vreau,
Te vreau pe tine
Si-am sa te cer cat pe genunchi eu stau,
Am sa te-alung de nu ti-e bine...

Nu vreau nimic...nimica pentru mine,
Ci doar sa stiu, oriunde-ai fi
Ca esti iubita si ti-e bine...
Si ca pastrezi inca in ochi..lumini.

Si totusi vreau...
Nu-i nimeni ca sa stie,
Vreau viata mea sa-ti dau
Si-a ta pe veci sa fie...

Nenorocitu'...

A strans mereu clipe de ghiata
In sufletu-i zdrobit, pustiu,
Stia ca asta nu e viata
Traind, nevrand sa fie viu.

Trecea ades pe langa multi
Care zambeau iubind ferice,
El sta cu ochii catre munti
Si sufletu-i batut de bice...

Cand singur se gasea de multe ori,
Era lovit de ganduri grele
Si se oprea din plans in zori,
Dar nu scapa de ele...

Primea si zambete din cand in cand,
Dar nu le dadea crezare,
Caci inca astepta un singur cant
Sa-i stearga lacrime amare.

Si toti stiau ca astepta
Ceva ce nu avea sa vina,
El totusi inca mai spera,
Pastrand in ochi o stranie lumina...

Adesea il gaseau ingenunchiat
Si plin de lacrimi in siroaie,
Multi au crezut ca a scapat...
El suferea mai tare...

Si rare ori dormea pe-ascuns,
Caci teama nu-l lasa s-o faca,
Dar se trezea zdrobit in plans
Strigandu-i numele de fata...

De multe ori privea ninsori de frunze,
Infrigurat si fara sa mai spere,
Doar vantul il mai saruta pe buze
Doar el il alinta... stiind ca piere.

Atat de multe ar fi vrut sa spuna
Si-atatea ploi in inima avea,
Dar le-a lasat in suflet fara vina,
Caci nimeni nu il asculta.

Uitase zambete ca sa mai poarte
Caci il durea trecutul,
A asteptat asa pana la moarte,
Ingenunchiat, plangand...nenorocitul.

Printre frunze...

In cautarea frunzelor nemuritoare,
Ma tin strans de sperante,
Si fata in fata cu zambetele-nselatoare
Aleg sa nu le dau crezare.
Doar vantul mi-e prieten,
Doar el ma tine-n brate
Si cand vreau sa ma plec,
Sa strang frunze si sperante,
Ma opreste si imi spune
Ca nu au rost in lume,
Ca frunzele sunt moarte
Sperantele trec toate,
Si tot ce va ramane
E-o inima zdrobita...

Si ma ridic, il cred pentru ca lui ii pasa,
Lui si numai lui, el singur nu ma lasa...
Chiar daca trece, asa cum clipele se pierd,
El vine iar si-n bratu-i nu pot sa nu ma-ncred.

Printre frunze merg,
Ma vezi ca un copil,
Dar copii alearga, zambesc,
Eu nu sunt tot, si simt ca nu imi pasa,
Caci nu mai vreau sa mai traiesc
Cu inima acasa...

Printre frunze merg,
Ma vad ca pe nimic,
Si nu mai gasesc sens cuvantului zdrobit
Sub asteptare...
Ma pierd, ma regasesc si ma arunc din nou
In lat de ganduri fara de scapare.

Printre frunze merg,
Si nu ma vede nimeni,
Daca mi-i pasul greu sau de-s intreg
Nimanui nu-i pasa,
Caci am sperat pentru mai bine de pe o zi pe alta,
spunandu-i inimii..."mai lasa".

Printre frunze merg
Si nu ma intelegi,
Legat de ganduri si sperante, nici eu nu ma-nteleg,
Dar tu nu esti, o lacrima sa-mi stergi,
Si stiu ca nici macar nu vrei...
Dar ma intreb: tu n-ai vazut
Ca eu nu port decat durere-n ochii mei?

Printre frunze...mergeam
...si eram singur...
Se aprindeau incet luminile la geam,
Tu nu erai...
Doar ganduri...

In mica...

In mica pata de lumina
De pe-o frunza inca uda,
Dimineti de roua plina
Are sufletu-mi de huma.

Se trezeste matinal,
Si deschide ochii mici
Dintr-un vis de marinar,
Navigand printre pitici.

Se ridica spre lumina
Insa multe gaze rele
Tot mai vor ca sa il tina
Strans legat intre nuiele...

Se deschide, infloreste
Si cand soarele sa-l vada
Se inchide si roseste
Lasand pleoapele sa-i cada.

Spre amiezi se vede singur
Hoinarind printre tepusi,
Daca-l cauta vre-un picur,
Nu il va gasi acusi...

Caci el cauta de zor
Flori  de spini,
Cu care-n zbor
Sa se-nalte spre minuni...

Si apoi sa cada lin
In mica pata de lumina,
Sa adoarma spre divin,
El de huma, ea divina.

Din mica pata de lumina
Sufletu-mi de huma plin
Se dedica pe deplin
Violetei flori de spin...

In mare...

Valurile sfarma aripi de spume
De stancile'nalte ce se ridica din mare,
In zare, in valuri un astru apune
Lasand loc pentru stele, si loc de uitare...

Lumina dispare incet de pe cer...
Stele apar stralucind in vazduh si in ape,
Adierile toate si ele se pierd,
Iar cerul si marea...nu-i fir a-i desparte.

Intinsi pe nisip cu ochii spre cer
Stau doi tineri tinandu-se de mana,
Timpul a stat in loc pentru ei,
Orice griji ar veni, impreuna le-amana...

Impreuna se vad mai tarziu in nevoi
Impartind greutati, biruind orice greu,
Inmultind bucurii si lumini, mai apoi
Catre cer inaltati, de mana mereu...

"Un cantec in care si stele zambesc
E sufletul ei plin de comori din Eden,
Iata motivul pentru care-o iubesc
Si inima mea la picioare-i astern...

De pasul mi-e greu si inima-mi plange,
M-alina cu vorbe ca-ntr-un vis minunat,
De cioburi ma simt, in palme ma strange,
Ma leaga, m-aduna de sunt destramat..."

Asa isi spunea el, printre dese oftari,
Nestiind cum sa-i spuna, sa stie si ea...
Caci sfiala-l opri in multe-ncercari,
Sfiala si-un tremur cand in ochi o privea.

Dar ea intelese cum nimeni vreodata
Ce sufletul lui avea sa ii spuna,
Si sta si-l privea, asa minunata,
Iar el se pierdea in ochi-i ca-n luna...

O slaba adiere, un oftat si un zambet
Uneste-amintiri cu un gand jucaus...
Si iarasi zambeste-orice stea intr-un cantec
De suflet curat, fara corzi sau arcus.

Valuri se-opresc, marea tace smerita...
Si cerul se mira cum mai mult stralucesc
Doua inimi ce-si stiu ratiuni de o clipa,
Doua ganduri ce-si spun reciproc: "Te iubesc..."