La plecare

Indreptandu-ma catre plecare
Parca-n urma m-i se micsoreaza drumul,
Si-am ajuns ca orisicare
Singur doar, cu inima si gandul.

Grele cate au trecut
Nu le regret, dar nu le vreau 'napoi,
Caci nu m-au chinuit atat de mult
Dar m-au lasat in larg plin de nevoi.

Frumoase-au fost putine,
Si-am incercat din rasputeri sa pretuiesc,
Insa acum, se departeaza-ncet de mine
Si chiar de-as vrea, nu pot sa mai iubesc.

Le las, ca pe orice, sa treaca
Le las in urma, altii sa le aiba,
Caci inima mi-au amarat-o parca,
Lasand-o fara pret si fara faima.

Imi spune ceasul cand sa plec,
Un ceas al inimii ascuns in minte,
Desi sunt constient ca toate trec,
As vrea macar in piept sa am ceva fierbinte.

Dar n-am sa pot, plecat voi fi
Pe alte drumuri catre ceturi dese,
Cu pieptul gol, regrete mii,
Cu umbre in priviri si... rece.

Aripi rosii

Catre dorul rosiatic
Prea devreme-naripat,
Cu ochi de sfarsit tomnatic
Si cu suflet de smarald:

Aripi rosii,
Cerul gri,
Nori, pufosii
Vor sa vii
Sa te scalzi
In ei ca ieri
La fel si azi,
Si-n primaveri.
Arc de purpuriu
Sa pictezi
Pe straveziu,
Sa desmierzi
Norii de vata,
La fel ca ieri
Si altadata...

Sa inconjori curcubeul,
Cu ploi sa il contopesti
Si sa fulgui cu jeleuri
Dinspre vaile ceresti.

Stelele sa le aprinzi,
Si in zboru-ti maiestuos
De aripi sa ti le prinzi
Ca sa fii mai luminos.

Aripi rosii, stele-n foc,
Tu in soare sa nu zbori
Caci in soare tu n-ai loc,
In raza lui tu ai sa mori;

Aripi rosii, nori de vata,
Noapte cerul sa incanti
Si sa zbori ca altadata
Inimi reci sa infierbanti...

Ploua...

Tuna undeva in departare,
Ploaia fosneste plictisitor langa talpile mele. Inviorat de stropii reci care imi curg pe fata, un singur gand ma bantuie... Intind mainile, deschid palmele, insa nu ajung pe nimeni. Sunt singur, si ploua din nou...

Ploi au fost si ploi or sa mai vina,
Singur le'am primit in piept
Si m'am acoperit de vina,
Totusi, cate'au fost, nu le regret...

Incet, incet imi cresc pe inima de piatra,
Tulpini de roze cu negri spini,
Iar ploile ce vor de'acum ca sa mai cada
Se vor intepa pe buze si pe maini.

Stiu ca nu e bine asa si stiu ca doare,
Dar ploile de pan'acum au strans in juru'mi ape
Si inima imi locuieste intr'o cetate tare,
Sta imbracata'n ziduri ca sa scape.

Prea mult in ploi, desi credeam ca'i bine,
Acum regret c'am stat deschis,
Dar parca ploua doar in mine...
O ploaie mai astept sa ma trimita'n paradis...

Stropi mari imi cad pe fata si pe piept...intins, cu palmele goale si fara vreo speranta, astept sa ma trezesc la sfarsit, la apus, la rasarit, sau luminat de curcubeu... Astept ca ploaia sa'mi inchida pleoapele...

Zambete pereche

Doua zambete pereche
Se-ntalnesc din cand in cand
Si-si soptesc catre ureche
Daca rad sau daca plang.

Si de fiecare data,
Cerul plange cu petale,
Soarele e doar o pata
Pe un in asa de mare.

Vantul sufla cu iubire,
Florile-si deschid bobocii
Si oceane de uimire
Se topesc in voia sortii.

Asa citeam ca printre randuri
Intr-o carte foarte veche,
Cum printre furtuni de ganduri
S-au stins zambete pereche...

In jurul anului o mie...

In jurul anului o mie
Inima mi-era hartie,
Sufletul mi-era de ghiata
Si ceream celui ce stie
Sa vrea sa imi dea povata.
Stelele erau prea sus,
Sa iubesc era nespus,
Iar la luciul lunii noaptea
Doar visam
Cerandu-i partea...

La o mie si ceva
Plina era mana mea
Si nu plina de tarana
Din pamantul de dureri,
Ci tinea o alta mana,
Si puteai orice sa-mi ceri.
Pasii parca imi zburau,
Ochii mei se bucurau,
Iar in ochii tai lumina
Ma facea in suflet mic
Aratandu-mi clar neghina
Care ma facea sa pic.

La o mie si sfarsit
Poate ma simteam iubit,
Poate ca aveam un tot
Clar si tare spus in fata,
Dar pentru ca n-aveam loc,
Un alt "loc" imi fura viata.
Cerul se intuneca,
Pieptu-n tandari se sfarma,
Iar din tot ce-am vrut sa fiu,
Ce speram s-ajung odata,
Nu mai vroiam nici sa stiu
Cum, sau cu ce alta fata.

Am trecut de doua mii,
Timpul trece, nici nu stii,
Cate mi-au trecut pe crestet,
Pasari, pesti si bidivii,
Locuri largi sau negre pesteri,
Toate sunt acum trecut...
Cum ai fost, cum te-am stiut,
Ce-ai sa fii de-acum 'nainte,
Eu nu stiu, si cine stie?
Am sa las toate sa fie,
Asa, la voia intamplarii.
La fel cum valurile marii
Se despart in spume vii,
Cand lovite intre stanci
Sunt urmate de-alte mii.

Toate trec...
Astpt sa plec
Si eu la randu-mi de aici...
De ce-am ramane numai noi,
Cand toate trec, de-s mari sau mici,
Pleaca-ncet, un an sau doi,
In memorii sa ma-nnec.
Cate au ca sa mai vie,
Cate bune, rele, mari,
Nu e nimeni ca sa stie
Dac-or fi grele sau tari...
Am sa stau cu-n colt deschis,
Un colt de inima spre soare
Si-am sa rad numai in vis,
Caci toate trec si totul moare.

Intre stanci...

Langa o piatra funerara,
Undeva, in jos spre noi
Isi plange inima amara
Un copil cu palme moi.

"Muntii ma vor vindecat,
Vaile ma vor de piatra,
Noptile vor luminat
Eu sa fiu cand cainii latra.

Pomii ma vor radacina,
Cerul ma vrea astru mare,
Florile ma vor albina
Si pamantul ma vrea soare.

Marea vrea sa-i fiu apus,
Pesteri mari ma vor pictura,
Pasari mici ma vor supus
Si in zbor sa port armura.

Dar nu's mare si nici piatra,
Nu sunt astru sau lumina,
Nu's in pesteri veche arta,
Nu sunt floare, soim, albina...

N-am sa pot fi un apus
Desi apun din ce in ce,
Si nu-s vantului supus
Desi stau in adiereai rece.

Nu sunt ce vor sa ma faca
Cerul marea sau copacii,
Dar nu pot sa-i fac sa taca,
Nici nu sunt s-auda altii.

Am sa las sa fiu ce sunt
Chiar de nu-mi vad singur rost,
Dar cat sunt, putin sau mult,
Am sa pot spune c-am fost.

Plang acum ca-n palme strang
O dorinta si un zbor,
Caci in suflet m-i se frang
Temeri grele c-am sa mor...

Am sa mor fara sa pot
Sa fiu ceva, nu pentru mine,
Si din totul totului cel tot
N-am sa stiu ce sunt sau cine.

Am sa mor spre bucuria lor,
Caci oricum n-am fost ce-au vrut,
La piciorul muntilor,
Plans de cei ce m-au stiut..."

Lang-o piatra funerara,
Un copil batran plangea...
Era gata ca sa moara
Nestiind ce e, ce vrea.

Iarna...

Geamul inghetat aproape
Imi arata cum afara
Incet se-apropie de noapte
Pentru-a nu stiu cata oara.

In lumina care slaba
Inca bate dinspre cer,
Se zareste-o lume alba
Invelita in mister.

Cerul lasa spre pamant
O furtuna de ninsoare
Ce-ti goneste orice gand
Si te vrea sa pleci spre soare.

Stratul gros de apa alba
Inghetata-n picaturi
Se aseaza-n fulgi, zapada
Peste ochi si peste guri.

Cainii se alearga ninsi,
Pasari nu sunt nicaieri,
Iar mergand cu ochii'nchisi,
Iar visez la primaveri.

Geamul a-nghetat de tot
Si se vad doar floricele...
Sa privesc nu vreau, nu pot,
Sunt satul de geruri grele.