Sarut...

Ti-as saruta firavul gat

Cu petale rosii de bujor,

Te-as saruta pe-obrazul stang,

Apoi cu flori sa te-nconjor.

As saruta umarul tau

Cu unda de matase fina,

Si te-as numi ingerul meu,

Sa-mi fii necontenit divina.

As saruta genunchiu-ti drept

Cu raze de pe cer,

Apoi ti-as aseza pe piept

Raspunsul oricarui mister.

Ti-as saruta ochii zglobii,

Izvor de dor si de lumina,

S-adoarma ei ca doi copii,

Frumosi si tineri sa ramana.

Ti-as saruta spatele gol

Feeric luminat de luna,

Esti ca un cer fara de nor,

Pe dorul meu ramai stapana.

Langa geam

Te vad trista langa geam,

Cu ochii plansi, cu ger in piept,

Privind in gol spre ce eram,

Si vrei sa vin, vrei sa te iert.

Am strans cuvinte din priviri

Si intelesuri fara sens,

Dar disparut'au printre mii

De ore singur ne'nteles.

Chiar daca am purtat

Pe inima stanci de granit,

De toate-acum eu am uitat,

Ma-ndrept din nou spre rasarit.

Mai gol, mai liber, mai usor,

Dar mai sarac si mai greoi,

Ma-ndrept spre cei care ma vor,

Uitand de tine si de noi.

Caci ce a fost n-a fost sa fie,

Ci pur si simplu s-a'ntamplat,

Daca ti-e dor, sa stii, imi e si mie,

Dar gandu-mi spune ca s-a terminat.

M-ai invatat a mia oara

Ca inima mi-e cufar incuiat,

In care zace o comoara

Din care multe s-au furat.

Si ca ramas cu lada goala

In fata altor pradatori,

Inima mea nu vrea sa moara,

Ci sa ajunga printre nori.

Te vad la geam plansa de dor,

Privind la ploi ce vin si pleaca,

Soare nu vine-n locul lor,

Ci alte ploi, mai grele parca.

Intamplator...

Nimic nu e intamplator!

Asa-si spun soimii-n zborul lor

Cand plutesc pe cerul plat,

Ca nimic mai minunat.

Nimic nu e la intamplare!

Asa isi spune orice floare

Ce-nfloreste-n zori pe roua

Si se-nchide atunci cand ploua.

Nimic nu e intamplator!

Asa spun cerbii-n goana lor,

Cand prin paduri dese de brad

Isi amintesc ce au uitat.

Nimic nu e la intamplare!

Asa se-aude dinspre soare,

Cand luminii ducem lipsa

Si-o numim mirati eclipsa.

Iubirea...

Lasati-mi iubirea,

Putina cata am,

Caci fara ea sunt praful

Suflat de vant pe geam.

Aruncat sa fiu in soare,

Sa ard mohnit in vant,

Lasati-mi porti deschise

Sa fac un legamant.

Ascuns sa fiu de lume,

Inmormantat de ape,

In valuri si in spume,

Iubirea sa nu-mi scape.

Pierdut de-as fi in stele,

Insingurat si rece,

Iubirea n-o sa moara,

Iubirea-n veci nu trece.

Pamantul daca arde

Si cerul de asemeni,

Sa nu-mi rapiti iubirea,

Iubirea pentru semeni.

Spune-mi ca nu mai vii

Spune-mi ca nu mai vii,

Sa nu mai sper, sa nu te-astept,

S-arunc spre cer petale mii

Din floarea ce o strang la piept.

Spune-mi ca m-ai uitat,

Ca nu am rost, ca sunt nimic,

Sa ma opresc din asteptat,

Si nopti intregi in vise sa te strig.

Cand cerul plange argintiu

Iubirea se topeste-n ploi,

In calea ei eu am sa fiu,

Caci nu vom fi iar amandoi,

Iar ploile sa-mi ia iubirea

Si s-o topeasca-n picuri calzi,

Cu orice pret sa-mi schimbe firea

Si tot ce-i bun, ploaie, sa arzi!

Caci dupa ploaie vreau lumina,

Dupa tine, vreau sa rad,

Dintre voi, una-i meschina,

Totusi dupa amandoua plang;

Dupa ploaie plang sa vina

Sa ma spele de iubire,

Sa ma curete de tina

Si de orice tanguire;

Dupa tine plang sa pleci,

Sa-mi spui ca nu ai sa mai vii,

Ca n-am sa te mai vad in veci

Si nu doar ca intarzii.

Am sa mor ca sa te uit,

Am sa ma trezesc la viata,

N-am sa fac asa cum spui,

N-am sa iti urmez povata.

Dar voi cauta din nou

Ploi de-argint sa ma invete,

Ca dragostea se da cadou,

Nu se cauta-n tristete.

Spune-mi ca nu mai vii,

Sa nu mai sper, sa nu te-astept,

Ca te-am iubit, probabil stii,

Sa nu mai vii, caci e nedrept.

Lacrimi de roua in soare

Imi rasfat palmele in soare,

Sa te pot mangaia cu caldura,

Sa-mi arati cum durerea iti moare,

Si in iubire, cum nu stim de ura.

Imi scald buzele-n roua

Sa te pot saruta cu-nnoire,

Si-ale tale buze-amandoua

Sa-nfloreasca spre eterna-mi uimire.

Imi spal ochii cu lacrimi

Sa pot vedea visul mai clar,

Imi esti alinare in patimi,

Mangaiere de sfant in calvar.

Imi acopar urechea cand altii vorbesc,

Sa te-aud doar pe tine,

Cu tine sa fiu, sa nu fiu, sa iubesc,

Cu tine la rau si la bine.

Intrebarii "Ce mai faci...?"

Multumesc, sunt bine...

Nu pentru ca incerc din rasputeri

Si-aproape reusesc,

Sau pentru ca maine nu-i ca ieri,

Si totusi izbutesc.

Multumesc, sunt bine,

Nu pentru ca latra cainii sa atace

Si-n frica strig,

Nu pentru ca durerea nu ma lasa-n pace

Si-n agonii refuz sa plang...

Multumesc, sunt bine;

Dar nu pentru ca inselat de inimile-aproape,

M-am spart in cioburi

Ca un meteorit pe Marte

Si-apoi m-am regasit in scorburi.

Multumesc, sunt bine,

Nu pentru ca nu am si totusi trec,

Nu pentru ca gasesc in seara,

Puteri, greseli sa sterg

Si sa incep in zori a mia oara.

Multumesc, sunt bine...

Pentru cei care ma tin, plangand

In stalpi de rugaciune

Si-nalta mainile cerand

In viata mea, minuni dupa minune.

Multumesc, sunt bine

Pentru ca inca se mai vad ca raze,

Cei carora le pasa,

Purtandu-ma fara sa vad pe brate,

Asteptandu-ma cu dor acasa.

Multumesc... Sunt bine,

Oricat de rau mi-ar putea fi;

Caci nu am drept ca sa ma plang de rau

Cu-asa putere-arzand ca si faclii,

Cu-n asa sprijin sufletului meu.