Pe maine...

Pentru maine, in lista cu lucruri de facut,
Nu am scris nimic
Decat un singur lucru:
Sa fiu fericit.
Sa fiu fericit o zi, macar o zi
De la un capat la altul,
In ultima zi din an, sa nu cunosc oftatul,
Sa nu stiu ce e supararea,
Sa-mi stearga tot uitarea,
Sa nu mai stiu de plans.
Un an intreg am istovit,
Si-am strans
Atatea promisiuni in sinea-mi
Pentru aceasta zi...
Ultima zi din an, o zi de bucurie,
Asa doresc s-o am,
Asa doresc sa fie,
Ultima zi...de bucurie.

Fulgi

Acesti fulgi au gust de tinerete,
In lumina lunii argintii,
Aduc momente de tandrete
Pentru sufletele vii...

Acesti fulgi au gust de bucurie,
In dansul lor frumos, zglobiu,
Vor toate ca sa fie
Imbracate-n alb, in an tarziu...

Acesti fulgi... sunt dragoste tarzie
In noptile reci si lungi,
Inima-nceteaz-a fi pustie,
Privirile sunt iarasi dulci.

Acesti fulgi ce-mi cad pe buze
Ma fac sa uit ce nu e bine,
Imi sterg viziunile obtuze,
M-apropie incet...de tine.

La umbra...

La umbra cerului carunt,
Pana la coapse imbracat
In dulcele pamant,
M-am imbatat cu lacrimi reci,
Cu lacrimi din cenusa
Averii omenesti.
Indurerat de strigatele lor
Ma afundam mai dinadins,
Sa nu aud acest haotic cor
Din flacara desprins,
Purtat de vant pe-un coridor
Plin cu dureri de nedescris.
Nu-i liniste demult,
E plans, si e scrasnire
Si prins in tot acest tumult
Ma rusinez de omenire.
La umbra soarelui de tina,
N-a mai ramas decat o mana
De slabi, naivi si muritori
Rapusi de orice vina,
Imunizati de-atatea boli...
La umbra norilor de plumb,
Caci grei se simt inca de mult,
Stau sufocat de fumul greu,
De ochii-nsangerati ce eu
Ii sterg din cand in cand,
De toti nebunii care rad,
De cativa-ntelepti care se plang
La randul lor de intuneric.
La umbra tuturor, feeric,
Incep sa integ si eu:
E mersul lumii mult prea greu,
Iar timpul se grabeste,
"Vino iubite, esti al meu!",
Pamantul imi sopteste...

Uneori...

Uneori in cuvintele unui nebun
Gasesti intelepciune
Mai multa decat poate tine
Un gand de intelept.

Uneori, scapare ai daca te-ascunzi.
Si te arunci spre moarte benevol
Daca infrunti furtuna
Cu pieptul gol...

Uneori nu tu alegi, ci esti ales
De ceea ce-ti va fi, cu intelegere,
Un singur inteles
Si singura alegere.

Intre prapastie si aripi,
Stai, uneori, mai putin decat singur,
Si singurul ce poate alege
Esti aproape tu.

Uneori imi vezi cuvantul
De parc-ar fi al tau,
Dar uneori iti taie gandul
Un oarecare gand cu neintelesul sau.

Uneori te simti batran,
Alte ori un zambet te descreste,
Din cand in cand te vezi visand,
Sau constientizand înțelepțește.

Cald

Cald...Cald e atunci cand ploua
Cu iubire peste ceas,
Si ceasul pieptului se-opreste,
Sa numere ce-a fost, nu ce-a ramas...

Cald e-atunci cand tu si eu
Ne avantam spre bolta uda,
Si-mbratisati in curcubeu
Lasam iubirea sa patrunda...

Cald e cand ninsorile ne trec
Si le simtim ca mangaieri,
In toti anii ce-i petrec
De azi si pana ieri.

Cald e cand se sterg dureri
Si lacrimile-ngheata,
Desi in suflet ard sa sper
La zile lungi din viata...

Cald...Cald n-a fost demult,
Dar cel putin stiu cum era,
Acum in recele tumult,
Mi-e inghetata inima...

Eu raman rece...

Eu raman rece!
In ciuda iubirilor perfecte
Cu finaluri tragice,
In ciuda incercarilor de bine
Eu raman rece...
Pentru mine!

Eu raman infrigurat!
In ciuda dulcelui tremurat
De-mbratisari desarte,
Raman inchis, innourat,
Raman infrigurat
Pe mai departe.

Eu raman rece!
Curentului de neoprit ce trece
Cum ca ar trebui sa mai iubesc
Din cand in cand,
Si ca firesc
Ar fi sa ma-ncalzesc...
Eu raman rece,
Sa traiesc.

Nu pot decat...

Din toate cate spun
Nimic nu-i insemnat,
Chiar de e rau sau bun,
Deja, de toate s-a aflat,

Iar eu, saracul scund
In intelegeri si dureri,
Incet, incet ma tot afund
Mai departat de ieri.

Am strans desagi
De fum si vant,
De clipe vagi
Si clipe de cuvant,

Am adunat in piept
Un val de praf si spume,
Un sfert de veac regret,
Doua treimi de lume...

Dar pieptul nu mi-e plin,
Mi-e inima tot seaca,
Iar amintirilor ce vin
Le am doar urmele cand pleaca.

Nu pot decat sa tac
Prin neinsemnatate,
Si sa raman sarac
In vorba si in fapte.

Oricat cuvant as arunca
Pe foile ce-asculta,
Nimic si nimeni nu se va schimba
Din astă formă slută.

Nu pot decat sa spun
Ce mult iubesc un timp,
Cand linistii stapan
Ma am ca sa nu simt.

Dar astfel timp
E scurt si rar venit,
Si doar atunci fiinta-mi
Se stie la zenit.

Eu, cautatorul greu
De necuvinte aspre, triste, suple,
Sa fie cantul vorbelor al meu,
Fara de rost, de nimeni nu-i s-asculte.

Ce pot sa fac in fata unui haos
Ce ordinea-si proclama
Inlocuind un zeu in naos,
Un haos fara mama.

Nu pot decat sa tac
Neinteles si rece
In mine revoltat,
De timpul care trece.

Si cate rosturi false
Sa pot sa mai gasesc
In aste mii de mase
Ce-n aur se falesc?

Cate dureri s-ascund
In spatiul dintre randuri,
Sa intelegi ca sunt
Cautator de ganduri?

Cate priviri sa las
Asupra ta, neascultare?
Cat cer a mai ramas
Necunoscut sub mare?

Nu pot decat sa cer
Un timp de zabovire,
In noaptea de mister
Eu am o licarire

Ce-aproape e lumina,
Dar nu e inteleasa,
Aproape e divina
Dar nu destul de deasa...

"Aproape" e un gand
Cu care nu ma simt destul...
Aproape-am inteles:
Sunt prea putin, prea mult.