Deocamdata

Deocamdata mi-e tanara privirea,
Si nu ma-npovareaza ani de plumb,
Nu-mi stau incetosari sa-mi tulbure gandirea,
Si multe-obstacole in cale sa n-ajung;

Deocamdata mi-e inca verde pieptul,
In suflet am inca vlastari de vise
Si nu ma tem ca o sa crape cerul
Inainte de-a vedea minunile promise.

Deocamdata sunt, asa cum vezi, copil,
Si sper ca, deocamdata sa tina-n veci,
Si-n ciuda timpului, sa fiu tot mai umil
Si mai supus acestor Sfinte Legi.

Ganduri aleatorii ale lui Seneca

Remuscarea ce se naste
Din placeri nedemne,
Moartea, nu curand o paste,
Sta sa piara-n alta vreme.

Viata e-o piesa de teatru,
Conteaza mult cum e jucata,
Caci n-ai sa poti trai in altul,
Sa vezi ce mult e-aplaudata.

Nu mai exista nimic apasator,
Daca din temerile noastre,
Scapam de frica de-acest zbor
Din viata catre moarte.

Cand iti desavarsesti ratiunea,
Poti s-o numesti virtute, intr-un final
Si poti sa lasi sa o confunde lumea
Cu ce e-ntr-adevar moral.

Cel ce e sclavul propriului sau trup,
Cade ca sluga prea multor stapani,
Caci de te-ngrijorezi de sine mult prea mult,
Nu-ti mai stii locul in palma astei lumi.

Intre alte-a ei defecte
Ce-n veci stau sa uimeasca,
Prostia il are si pe acesta:
Mereu incepe sa traiasca.

Printre oameni sa traiesti,
Stiind ca cerul tot va sti;
Cu Dumnezeu, tu sa vorbesti
De parca lumea te-ar privi...

De bogatii mai mult s-ar bucura
Cel ce nu e in nevoi de ele,
Caci un chiabur cu-averea sa,
Ar fi scarbit si fara vrere.

Ce este calp nu are capat.
Pentru cel ce vrea s-alerge,
Drumul are un sfarsit,
Ratacirea, insa, n-are limite sau lege...

Cine moare-nseninat,
Fara tristeti ca paraseste lumea,
Asa dupa cum fu lasat,
A dobandit intelepciunea.

E in puterea orisicui
Mai bine sa traiasca,
Dar in puterea nimanui
Un trai sa il lungeasca..

Traiesc prost cei care
Vesnic pleaca de la start,
Si in asta alergare,
Nu stiu ca a trai e minunat.

Retrage-te in tine,
Daca nu esti un oarecare,
Cand esti silit ca in multime,
Sa fii legat de nepasare.

Nu-i de cumparat intelepciunea
Si nici de dat cu imprumut,
Dar dac-ar fi, e plina lumea
De cei ce cumpara prostii mai mult.

Nu este niciodata
Repetat indeajuns
Lucrul care nu se-nvata
Si nu-i stiut candva destul.

Decupaje

Plicul cu scrisori de-amor
Si cu urme de iubire,
Imi indreapta al meu dor
Zilnic, numai catre tine.

Din hartie colorata
Am facut stelute mii,
Si le-am pus pe-o coala alba,
Sa te roage ca sa vii...

Sa-ti sopteasca ele-ncet,
Cu un dor nemarginit,
Dintr-un bob de aracet,
Ca eu vreau sa fiu iubit.

Urmele buzelor tale
Ce s-au prins pe plicul gol,
Eu le-aseman cu petale
De inmiresmat bujor.

Dintr-un petec de iubire
Decupat-am cu migala,
Doi copii ce stau din fire
Stransi de mana si alearga.

I-am lipit cu multa grija
Pe o inima din plastic,
Si i-am colorat cu oja
Ca s-arate mai fantastic.

M-ai uitat

M-ai uitat pe undeva,
Intr-un sertar cu amintiri,
Si-am ramas in lipsa ta
Prada catorva priviri;

M-ai uitat fara sa stie
Nimeni cat si cum insemn,
Sub un colt de palarie,
M-ai uitat ca pe-un blestem.

M-ai lasat spre putrezire,
Undeva bine ascuns,
Ca o veche amintire
Intr-un ceas de mult apus.

Tu ma tii bine pitit,
Sa nu fiu gasit vreodata
Si cand e de amintit,
Sa te scuzi, spunand ca-ti scapa.

M-ai uitat si-alergi acuma
Cu-al tau zambet minunat,
Alta mana-ti poarta mana,
Eu voi sta pe veci uitat...

Rapus de lacrimi

Poate ca azi as fi putut salva un suflet,
O oarecare inima-ntristata,
Caci am vazut-o plansa, plina de regret,
In ceturi si cenusa imbibata,

Imi pare-atat de rau ca n-am oprit-o-n drum,
Sa-i spun o vorba macar,
Si chiar de n-as fi stiut ce sa-i spun,
S-o fi privit in ochi
Si n-ar fi fost in zadar...

Plangea cu lacrimi mari ce ii brazdau obrajii,
Cu lungi suspine negraite,
Si toti in jur vedeau ca i-s grei pasii,
Iar sperantele i-s frante.

De-as fi intins o mana, pe drumul ei de patimi,
De-as fi avut curajul sa-i spun
Ca nimeni si nimic nu merit-a ei lacrimi,
Sa nu se simta singura in chinul crunt...

Imi cer acum povara din sufletul ei slab,
Sa cada ca pedeapsa in mine,
Si recunoscator, sa sufar si sa rabd,
Caci n-am avut curajul sa fac ce este bine.

Cand vezi in drumul tau, un om rapus de lacrimi,
Nu sta nepasator privind,
Unii n-au sprijin pe-ale prapastiilor margini,
Tu fi puternic stalp si mana calda mangaind.

Constientizarea unui nebun

Poate ca uneori ma vad unii si-si spun,
Isi zic in sinea lor:
"Acesta e nebun!"

Nu pot ridica privirea si sa ii contrazic,
Poate ca au dreptate,
Eu spre verdicte nu ma risc!

In astfel de mascarada, daca esti diferit,
Esti pus la zid urgent
Si ciuruit.

Nebun sa mi se zica, nebun dupa orice,
Nu-mi pasa cat de rece
Sau calda lumea e.

Legat de alte cai pereche, nebunii se opresc,
Nu poti nebun a te numi,
Sa fii si inteles.

Orice nebun in agonia lui, se-ntreaba daca restul
Nu-s ei in locul lui nebuni,
Iar el, s-ar crede inteleptul.

Nebunu-si pierde mintile, nu printre nefoloase,
Ci se cufunda, in gandirea lui,
In straturile-i groase.

Nebunului nu-i pasa cum alt nebun il vede,
In el tot ce conteaza
E doar cine se crede.

Si-s foarte rari in lume nebuni adevarati,
Urati in timpul vietii,
Postum sunt cautati.

Dorul meu se-nclină

Astazi dorul meu se-nclina
Si se-aseaza mai comod,
Cautand cuiva o vina
Sa nu-i mai fie dor deloc.

Astazi ninge, am mai zis,
Si-o iubire inghetata,
Se coboara din abis
Catre suflete de piatra.

Astazi e mai greu ca ieri,
Insa mai usor ca maine,
De te-apuci ca sa disperi
N-ai sa ai un colt de paine.

Astazi nimanui nu-i pasa
De traiesti sau daca mori,
Si nerusinare-ai groasa
Cum e ceata deasa-n zori.

Azi pamantul te mananca
Daca aripi nu intinzi,
Iar cu inima de stanca
N-ai sa reusesti sa razi.

Astazi dorul meu se-nclina,
Si se-aseaza linistit;
Cautand cuiva o vina,
Mult prea lesne a gasit.