Încălzire

Leagă norii de o mână,
Ţine mâna peste munţi ,
Şi din cea mai bună lână
Toarnă haine peste sfinţi,

Trage susurul n-apoi,
Lasă iarba să se-avânte,
Pune dop dacă sunt ploi,
Şi zăvor peste cuvinte.

Pe copaci să-i tragi de păr,
Să ii curăţi iar pe dinţi,
De gângănii să te apăr,
Să-mi ţin palmele fierbinţi.

Lasă râmele să zboare,
Lasă ciorile să cânte,
Chiar de martor eşti, că moare
Tot îngheţul fără minte.

Toarnă haine peste sfinţi
Şi zăvor peste cuvinte,
Să-mi ţin palmele fierbinţi,
Iară tu, să mă ţii minte.

Primăvară

Astazi, nu soarele m-a trezit,
Luminand printre gene,
Si strigandu-mi soptit
Sa scap de somn si de lene.
Astazi, ciripitul primaverii
Imi purta timpanul
Catre dansul iertarii,
Anuntandu-ma ca se innoieste anul,
Si ca ziua incepe de azi
Sa fie mai lunga,
Iar pasarile de prin brazi
Imi traseaza pe suflet o ciudata dunga,
Care, privita cu lupa,
Arata ca un portativ
Pe care inca isi duc lupta
Muguri de ceas, asezati decorativ.

Uşa

Usa de la capatul acestui coridor stramt ma inspaimanta,
Cei de afara se izbesc animalic in ea clatinand-o
Iar balamalele largite de timp incep sa planga
Sub greutatea nebunilor ce nu contenesc a le forta.

Lumina, pana la aceasta usa chinuita
Este pala si sumbra, ocazionala doar, pe coridor,
Ecoul pasilor mei, ii fac pe cei de dincolo
Sa se opreasca pentru putin si sa asculte.

Abia respir si nu-mi pot stapani tremurul,
Imi bate inima in ceafa si vad in spirale
Cum usa parca se tot apropie de mine...
Sunt atat de speriat incat imi schimb nuanta.

Zbier din toata firmitura sufletului
Ingrozit de acesti demoni ce mi-au distrus usa,
Dar, frustrant, nimeni, nici macar eu
Nu ma pot auzi, in disperarea ultimei clipe...

Pierdere de timp

Am mainile legate in spatele buzelor
Si ma intind pe varfuri,
Sa-mi auda ochii cuvantul muzelor
Si sa mi-l scrie printre randuri,
In circumvolutiuni.

Nu ajung...

Pe pereti curg in rafale doruri multe
Dinspre galbenul hepatic,
Eu scuip versurilor scurte
Cunoscutul iz de om apatic,
Si dezinteresat.

E o pierdere de timp.

Pas

Pasii tai taie pamantul
Acolo unde nu mai vii.
Ti-s palmele reci,
Si ma doare cuvantul
Ce-l torni ca si pan-acum,
De parca ai sti,
Unde si cum ma doare mai tare.
Ti-as saruta talpa,
Dar stiu ca ma arde
Si nu pot sa m-apropii de ea,
Dar greu imi este si alta
S-aleg in lume,
Cum e a ta.
Pasii tai imi urla-n timpane
Cand pleci,
Si-mi canta cand vii,
Ti-s palmele reci,
Ti-s buzele-amare
Si totusi eu vreau sa ramai...

Evadare

Alerg catre munti,
Alerg catre vai,
Ma clatin pe punti,
Ma sting in vapai,
Zbor neoprit
Pe bolti de prostie,
Raspund negrait,
Prizonier in manie.
In valuri semete,
De dealuri abrupte,
Ma tin sa invete
Si altii sa-nfrunte
Cuvantul ce taie
In carne si os,
Si ochi ce inmoaie
Pe cel mai vanjos.
Ma scurg ca un rau
Printre bare de fier,
De ma leaga la brau
O durere, un ger,
Ma scutur de toate
Cu-n tremur ciudat,
Ma afund catre moarte
Sa ies inviat.

Cap patrat

Peste colturile mintii mele
S-au asternut astazi, in zori
Zeci de sfere efemere
Ce-au plecat grabind, din nori.

Si rostogolindu-se pe fruntea-mi
Aspra, calda, cenusie,
M-au condus incet cu mintea
Catre timpul ce-o sa vie.

Inca de prin miez de noapte
Am luat la cunostinta,
Ca la rasarit se poate,
Ploaia, iar, sa ia fiinta.

N-am ales umbrela sa am,
Sa-mi pastrez mintea uscata,
Prin coltul capului pe geam,
Am asteptat, in liniste sa cada.

Aburi rar se vad cum ies
Din crestetul meu sarac,
Caci am consemnat regres
In cat gandesc si in ce fac.

Stau ca idiotu-n ploaie,
Nestiind, parca, de lume,
Si observ cum in siroaie
Mi se sterge falsul nume...