Baldachine

În priviri, lăcaşul lui Hades,
Ochii edenici sfidează raţiunea,
Talgere, cântărind pe cel mai ales,
Mai distins dintre noi...
Îşi cerne minunea,
Îi pune-ndoială, cu părul de smoală
Adună făptaşii cu vise cu tot.
Clatină luntrea
Pe valul pasiunii, o aruncă-n puhoi,
Apoi cu un cot,
O ghionteşte pe ţărmuri pustii.
Fină, amară, ispita de ciară,
În mreje de miere adună copii,
Îi arde în chinul dorinţei supreme,
Tremurând baldachinul
În purpure perne,
Îi leagă-n lăcate de neînţeles.
Apoi cu surâsuri tăioase, eterne,
Te-alungă-n pucioasa din tine,
Să arzi, să-ţi căieşti întruparea,
Să plângi blestemând baldachine
Şi perne, ori şoapte divine
Din graiul demonic, eden pământesc.

Miezonoptică

Cu ce eşti tu mai bună
Decât alta, decât cel ce te-mparte,
Dacă la următoarea mână,
Pe-o singură carte
M-ai schimbat ca toate?

"Ce-ţi pasă ţie chip de lut?"
Lutul e scump, are-o singură culoare,
Tu-n mare eşti neagră,
Roşie-n cer, purpurie,
Plumburie de-i să meargă,
Şi-orcine te-ncearcă - rozie.

Dacă te-am murdărit să vezi,
Iar tu fără cusur erai,
Acum te-ai pângărit, dovezi
Nu stau în vorbe de cârlionţ bălai,
Ci-n faptele-ţi de stacojiu
Ce fost-am hărăzit să fiu
De ele-mpins la eşafod,
Orbit de inimă ca un nărod.

Oricât de rău în depărtări mă vezi,
Oricât de crunt te-am încrustat,
N-am meritat să-mi pierzi
Iubirea-n care am sperat
În adieri, pe mal de ape...
N-am meritat să laşi s-adape
Lucrul tău durerea mea...!

Şi aş fi plâns în pumnul tău
Un veac, decât să-mi umplu palma
O noapte-n iad de gelozii,
Apoi, ca celelalte mii,
Să fii uitată, sfântă, rea...
Ai fost iubita mea...

Noaptea mea

Noaptea lacrimilor reci,
Noaptea focului toracic,
Se-nchină gândului că pleci
Şi-o faci atât de tragic.

Noaptea grijilor nebune,
Noaptea inimii flămânde,
Căci doar tu îi eşti pe lume
Hrană glandelor plăpânde.

Noaptea ultimului om,
Noaptea primului iubit,
Lacrimi înnecate-n rom,
Sângerii la asfinţit...

Noaptea ta plină de ură,
Noaptea mea de răni adânci,
împietriţi de prea uzură,
Pleci râzând, eu cad pe branci.

Noaptea noastră amintită,
În noaptea mea fără de tine,
N-a fost nimeni mai iubită,
Nimeni fi-va, dar, de mâine...

Delir

Îmi odihnesc umerii pe deschiderea ei,
Întins la un pahar de lacrimi,
La masa mea, toţi ceilalţi zei
Plâng!
Literalmente curg în adieri de trai,
Mă asfinţesc precum o stea,
În neştiinţa dintre iadul meu, visatul rai
Şi ea...
Mi-e pat, o carte de cărbune,
Un fum albastru-mi zvântă rest...
Şi toate-acestea-mi sunt pe lume
Mormânt celest.
Ambigua rezurectilă îmi ţine pleoapa
Blestemată larg,
Să vadă sufletul cum groapa
Mi-e ea...
Tot ea mi-e piatră funerară,
Tumult hedonic şi catarg...

Iarnă funerară

Un mormânt de orbire în lumina amiezii,
Un deces jefuit de contur,
Şi ninge un veac infinitul zăpezii,
Moartea-mi târzie cu iz prematur.

E ceasul măririi în albul uitării,
Momentul prea sfânt de murit,
Un lanţ nevăzut prevăzut căutării
Leagă sfinţirea de-un alb monolit...

În leagănul rece, nefiinţa mă arde,
Uitarea de lume, doar ea mă învie,
Şi cerul de fluturi de gheaţă tot cade,
În lumea ce moare să-l ţie...

Somnul lui Adam

Am rămas singur şi fad în oglinzile ce ard,
"Te bântui!" şopteşte nebuna,
"În gheare de tigru şi piei de leopard"...
Odios mă-ngâna luna,
Iar freamătul aspru în spice de aur
Îmi şerpuieşte spinarea,
Putred mă aflu în ciocuri de graur,
Pieptu-mi strigând "Adunarea!"
Se lasă în măduva suliţei sfinte
O rană de timp,
Şi-mi fură în spaţiu înţeles din cuvinte,
Întrupându-se ea, între munte şi câmp.
Îmi întrece trupescul, gândirea asemeni,
Cum din mine mai bun este ea,
Cum stai necuprinso, în stele te legeni,
Şi mă legi înrobit de alegerea ta!

Fire

Fire de mire
În păr de mireasă,
El hâd, ea frumoasă,
Vor casă, copii,
Vor viaţă şi vii,
Să trăiască,
Să crească
Şi temelii
Să pună pe veci
Ca pirostrii,
În lumile reci,
Fierbinţi nebunii
Îşi doresc,
Nefiresc,
Sufletesc şi trupesc,
Un suflet în doi,
Adieri în zăvoi,
Palme reci în fierbinţi,
Doar cu ei necuminţi,
Rugaciune la cină,
Fără pată sau vină,
Frângeri de pâine,
Din vecii către mâine,
Zâmbete lungi,
Vacanţe în dungi,
Nestemate în ploi,
Fără fir de noroi,
Sărutări pe ascuns,
Mângâiere în plâns,
Un eden necuprins,
Ne-nţeles, neatins...
Totul, în ochii lor vezi,
Albaştri şi verzi,
Atâta iubire,
Împletită în fire,
În păr de mireasă,
Atât de frumoasă...