Definiţii aleatorii

Suflet: iluzie arhitecturală,
Linii drepte, contur nu prea exact,
Contrast perfid în trup compact,
Anomalie perfect normală...

Inimă: pătimaş sălbatic neuron,
Desprins din primele suflări,
Inoportune alergări,
După fantasmă, fum şi zvon...

Trup: costum de prea frumos
Ades' peste murdar şi gol,
Fals, veridic în decorativu-i rol,
Haina iubirii pe structuri de os.

Minte: definită prin definiţii date,
Ecuaţii şi încăpăţânare,
Ţine dreptele-n picioare,
Dar nu are mereu dreptate!...

Plânsul de după miezul nopţii

Plânsul de după miezul nopţii,
Când stelele se-ascund,
Când dragostea aşteaptă sorţii,
Dar sorţii pleacă toţi pe rând...

Plânsul de la ora două,
Obrazul cald, singur şi lipsit,
Lacrimi reci, blestem de rouă,
Şi-un piept nenorocit...

Plânsul după fericiri de-o vară,
Culese cu dureri în geruri aspre,
Dovezi că ea aduce zori, şi zi, şi seară,
Dar pleacă rece veşnic, cu flori de spin, albastre...

De aur...

Ochi de aur, trup de ceară,
La apus făcând pereche,
Mult prea lesne stă s-apară,
Amăgiri într-o ureche
Să-mi presoare de pe buze...
Trup de ceară, ochi de aur,
Mai presus oricărei muze,
Săbii reci din braț de faur,
Ține-n tolba-i de regrete,
Să-mi înjunghie gândirea,
Amintiri, vechi și perfecte...
Stoarcă lacrima de seară,
Din al meu verde pălit,
Ochi de aur, trup de ceară,
Drag blestem la asfințit...

Cuvintelor...

La sfârşit de încercare,
Minunea Tu o faci!
Tu dai cuvintelor când sună,
Un rost. Tu le pui sare.
Tot Tu mă mustri când mă placi,
Ca să încerc mai mult, să strig mai tare,
Şi cuvântul meu să reuşească în final
Să spună!...

Peste bord...

Unde Eşti,
Când valuri tari îmi scutură frutuna,
Şi-nalte ziduri de speranţă sparg?
Unde Eşti, când se termină săptămâna,
Iar eu departe încă, sunt în larg...?

Unde Eşti,
Când în adâncul punţii sub catarg,
M-arunc nenorocit, în braţe de cenuşă,
Iar din strălucele, ce fost-am, şarg,
Mă fac murdar de vină şi singur, fără muşă...

Unde Eşti,
Când strig în mijlocul durerii surde,
Desprins de mine, de tot ce m-Ai făcut?
Mă lepezi Tu, şi lepădat oricărei ciurde,
Mă-ngroapă toţi în vina lor, şi-s slut.

Unde Eşti?
Să-Ţi pleci din nou urechea sfântă,
Şi din mocirla de iubiri de purpur să m-asculţi,
Ca altă dată, glasul Tău cuvântă!
Nu mă lăsa vânat de doruri de prea mulţi!

Unde Eşti,
Când vezi că-mi pasă, de falşi ori de prea răi,
De ce îmi laşi simţiri nebune?
Chiar dacă toţi, copii ai Tăi,
De ce durerea lor pe jugu-mi să se-adune?

Caut aflarea...
Tu însă, în tăcere mă îndemni să mă arunc,
În volbura de unde să mă-nghită,
Învăţătura Ta! pedeapsa mea! o chită...
Să-mi aminteşti iubiri în ochi...
                 din ochi de prunc.

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine... şi sper
Să stai de parte de rău,
S-alegi cărări ce duc la cer,
Să n-ai ispite-n drumul tău!

Mi-e dor de tine... şi cer,
Din mâna Celui ce iubeşte,
Să ai în suflet zâmbet şi mister,
Şi tu să fii cea care le trăieşte!

Mi-e dor de tine, să ştii!
O spune zâmbetul ce îmi răsare,
Când gândul mi se rătăceşte-n mii
De amintiri cu tine alergând spre soare.

Mi-e dor de tine, vechi şi nou,
Şi bun, şi rău, şi cald, şi rece...
Prieten drag, umil erou,
Iubită pân' ce vremurile-or trece...

Mi-e dor de tine. Înţelegi.
Tu dorurile mi le-arunci în mări,
Mă-ngropi adânc în prea-uitări,
Şi tot ce-nseamnă "noi"... tu ştergi.

Crini

Am crini în suflet, înfloriţi,
Şi stau cu ei aşa de-o vreme,
Aştept să-mi spună ce-i iubiţi
De bine, dacă, vre-o unul nu se teme...

Respir adânc şi des oftez,
Gândul nu-şi mai are loc,
Din fire-mi cer să încetez,
Chiar dacă liniştea nu-i favorabil troc.

Şi-ndurerat mă-ntreb acum,
Dacă doar liniştea m-ar linişti;
N-ascult nimic, doar spun şi spun,
Crezând că pot şi fără a iubi...