Povaţă

Ascultă-i pe cei care ştiu...
Ca dragostea nu se întâmplă-ntr-o noapte,
Nu vine odata cu data de-ntâi,
Pentru ca mai târziu, zorii s-o poarte
Prin rotocoale de fum spre uitare.
Se crede greşit că dragostea doare...
Durerea nu-i sfântă, nu-i rază de sus,
Durerea revoltă, ucide, învaţă,
Iubirea te are puternic supus
Pe-un stindard ce mereu se înalţă.
Ascultă-i pe cei care ştiu
Cum timpul îi schimbă pe toţi,
Cum falsul pasiunii înşeală târziu,
Când vrejul dorinţei îţi bate la porţi
Şi-i gata sâ-ţi intre sub coaste.
Dincolo de timp şi contraste,
Dragostea moare odată cu cerul,
Nu-nşeală nici inimi nici minţi în zadar,
Dragostea şterge şi plansul şi gerul
Din sufletul putred şi plin de amar.
Ascultă-i pe cei care ştiu
Sa se piardă pe drumuri de foc,
În neîncetatul avânt al dorinţei,
Fără stea, fără ghid sau noroc...
Ei ştiu ce-i iubirea şi cât se cuvine
Să dai, s-o primeşti, s-o păstrezi ,
Să-ţi rămână aproape, până azi va fi mâine,
Milenii să-ţi jure că-n veci n-ai s-o pierzi.