Patimă

...De parcă ai ieşit din foc,
Priviri de viscol în văzduh,
Că nu-mi mai găsesc loc
Nici de locul meu legat cu pruh.

Îţi stau negrii lângă ceafă,
Corbi prevestitori de cruce,
Şi-mi obligi, tirană coregrafă
Înima să plângă la răscruce.

Vântul schimbă însuşi firea,
Peste tine, hoinărindu-şi lumea,
Şi îţi fură cărunţirea,
Să te-ntinereasc-anumea!

Eşti blestem, eşti şi trezire,
Gheaţă, foc, şi toate-odată,
Eşti de parc-ai căuta un mire,
Verde, goală, îmbrăcată...