La geam

Printre durerile trupeşti,
Priveam pe geamul către stradă,
Şi îmi doream, aşa cum eşti,
Să-mi vii, privirea-ţi să mă vadă.

Cu verdele din suflet oglindit,
Să-mi vii, îmbrăţişări să-mi dai,
Am aşteptat, dar n-ai venit,
Şi din durerile trupeşti, mai tare tu dureai...

Am aşteptat cu glasul stins,
Pe-un pat însingurat, între dureri,
Şi te-am chemat, nu şi convins;
Aşa cum tu acum mă ceri...

Atât doream o mângâiere,
Un te iubesc, şoptit, ascuns,
Şi gândul meu vroia să spere,
Măcar să vii să mă opreşti din plâns...

Deşi-mi vorbeai tu de departe,
Te-aş fi iubit atât, dacă veneai!
Azi o tăcere ne desparte,
În amintirea inimii ce o răneai.

De-ai fi venit, de te vedeam grăbit pe geam,
Durerile din trup se vindecau,
Poate că nici nu mai plângeam,
Şi toţi se minunau...

Dar n-ai venit, n-ai fost aprope,
Şi-atunci... inima mea te-a aruncat,
Sperând ori încercând să scape,
De ochiul plâns ce pare-se că l-ai uitat...