Nu vreau să cred...

Nu vreau să cred cine eşti,
Când pictat din cer cu acuarelă,
Drumul nostru, printre veşti,
Îl faci să pară bagatelă...

Nu vreau să cred cine sunt,
Când alintat sub vorba-ţi de copil,
Pe deplin m-am încredinţat şi crunt
Am rămas în urmă sub vină umil.

Nu vreau să cred cine eşti,
Când alintul îţi era trăirea,
Ne contopeam în vise şi poveşti;
Acum trăieşte-n tine numai firea...

Nu vreau să cred cine sunt.
De când nu mai eşti aproape,
Mi-s nopţile morminte de pământ,
Mi-s lacrimile repezi ape.

Nu vreau să cred cine eşti,
Când teamă îmi e să te văd,
Când amintirile îmi toarnă-n ceşti
Dureri şi doruri şi prăpăd.

Nu vreau să cred cine sunt,
Când fără verdele ce-ai fost,
Fără odihnă fără cânt,
Nu văd valoare în nimic, doar cost.

Nu vreau să cred cine eşti,
Acum, pe alte drumuri cu alt "el",
Când prin oglinzile cereşti,
Tu mă vedeai iubit... prietenel.