În praznic

Lucesc lumini pe-asfaltul neted

Udat de lacrimi dinspre nori...

Știi ce? La naiba cu-acest fior de toamnă!

Mi-e sufletul prea veșted,

Ori pus pe pat de flori

Se-arată spinii.

Tu știi că mă vorbesc de rău vecinii?

Știi ce? La naiba și cu ei, cu noi, cu-orice poveste.

Singurătăți la două noaptea îmi dau, în frig, de veste

Că se termină tinerețea, iubind curat virgine.

La naiba și cu tine,

Că mi-ai stricat busola

Ca un magnet ce nu-i la locul lui.

Iar tu? Azi mie, mâine spui c-alegi ce-i mai ușor.

Mă strigă drumurile-n cor.

De Sus te caut, la naiba, unde ești...?

Ți-am. Fost doar de decor,

Mi-ai fost doar de povești...