Descompunere

Mă descompun ca o natură-n toamnă,
Lipsit, însă, de colorituri şi arome,
Îmi predau nimicului singura armă
Şi-mi plâng simţirile heteronome.

Mă las purtat pe valuri timpurii
Căci mai târziu mă voi grăbi-n lumină,
Fiind excepţie vre-unei demologii,
Scutit prin jertfă de vre-o vină...

Şi am să las în urmă tot ce am
Cum fost-am eu lăsat de toate,
Desprins rebut dintr-un terestru neam,
Spre ţărâmuri minunate, poate...

Patimă

...De parcă ai ieşit din foc,
Priviri de viscol în văzduh,
Că nu-mi mai găsesc loc
Nici de locul meu legat cu pruh.

Îţi stau negrii lângă ceafă,
Corbi prevestitori de cruce,
Şi-mi obligi, tirană coregrafă
Înima să plângă la răscruce.

Vântul schimbă însuşi firea,
Peste tine, hoinărindu-şi lumea,
Şi îţi fură cărunţirea,
Să te-ntinereasc-anumea!

Eşti blestem, eşti şi trezire,
Gheaţă, foc, şi toate-odată,
Eşti de parc-ai căuta un mire,
Verde, goală, îmbrăcată...

Frauda de 9

Senin dar furtună,
O zi, o cunună,
De aburi şi frică,
Râs şi oftică,
Frig anemic peste tot,
Dureri atemporale-n cot,
Romantism electoral,
Plagiat monumental,
Erotism forţat şi stins,
Hoţi cinstiţi încă neprinşi,
Circ şi pâne pentru lume,
Doar mass-media să sune,
Cum c-am fost şi am votat,
Când poporul îngheţat,
Nici un pai n-a ridicat,
Nu a mers nici o suflare,
Spre secţia de votare,
Însă vezi că o să zică,
Cum că toţi din Românică,
Şi de-afară câţiva foşti
Au votat turma de proşti!

Voi

De mi-ar bate clopotul odată,
Lepădamă-voi de voi ca de-o ruşine,
Să-mi scot cămaşa azi din gloată
Şi să vă las cu presupusul "bine"...

De m-ar îngrădi într-o cutie,
Sub humă, liniştea să cer pomană,
Să-mi stea doar amintirea vie,
Şi florile de plastic din coroană.

Către dormitor să-mi care,
Odată leşul, fără de convoi
Nu voi nici lumânări nici pietre funerare,
Voi doar să mă trezesc o viaţă fără voi.

Azi nu te văd

E-o minunată zi să fim departe iar,
De parcă cineva mi-a dat singurătatea-n dar.
Ştii că-mi lipseştii şi că mi-e greu,
Dar azi îmi zice că-i minciună, de spun că sunt al tău;
"Sunt altele mai importante azi!"
Şi uite-aşa zile din viaţa mea tu arzi
De parc-ar fi surcele gata să se-aprindă,
Să-ţi încălzească feţele care umbresc pe grindă
Creaturi nocturne, de temut.
Azi, că te cer, eu sunt omul slut,
Căci nu-nţeleg şi te tot caut, acuzator de neruşine,
E-o zi frumoasă azi, sper nu la fel să ne vedem şi mâine...

Sub cer, Decembrie

Fum şi ceaţă-n seara asta,
Iubita mea, te văd şi nu,
Dar îţi simt conturul dulce,
Una-n lume şi eşti tu...

Genele ingheaţă-n clipe,
Promoroacă, abur, buze,
Tu esti toată bucurie,
Pentru clipele ursuze.

Ne aşternem pe sub stele,
Îngheţate până-n raze,
Iarăşi abur, promoroacă,
Dragostea e kamikaze!

Nu adormi...

Nu  adormi, te rog, rămâi cu mine,
În lumea visului de pleci,
Eu nu voi fi.
Sărută-mă te rog, tu ştii cum palma,
Să mi-o strângi, tu ştii să mă mângâi...
E prea puţin o vreme lângă tine,
Prea nemiloasă ultima plecare...
Deşi zâmbeam, râuri de lacrimi mă-mbrânceau,
S-alerg, să te opresc, să mai rămâi, să stau...
Te strânge ca-n iubire, la pieptul meu pe seară,
Mă leagă necurmat cu braţele acum!
Nu-i nici un ochi să vadă preţuirea,
Şi nici o buză largă să mimeze,
Un strop măcar din zâmbetul pe suflet,
Ce îl plantezi ca pomul veşniciei...
Rămâi puţin măcar, nu-mi adormi!
În zoi pe braţe-am să te port oriunde mă alungi,
Sărută-mă din nou,
O, cum numai tu poţi şti
Atâta doar cât vrem,
Doar tu poţi înţelege firea...
Prin trai şi nu prin cuget,
Doar tu mi te lipeşti ca o mănuşă,
Pe sufletul înfrigurat...
Nu adormi, te rog...
Rămâi în visul meu!