Și aș scrie-o pe cer dacă mâine
Mi-ai bate la ușă fără să mai pleci,
Doar visul că vechile palme
Se vor reîntregi odată,
Mă ține curat în această Sodomă,
De oameni seci.
E atât de greu s-ascund năframe ,
Să-mi țin inima înceată,
Să nu izbucnească în lacrimi și blesteme,
În cântece de ”iartă-mă”,
În gânduri de ”te iubesc”...
Mi-e dor de tine,
De singurul rai pe care-l mai cunosc,
Dar nu-mi mai ești grădină,
Doar fruct oprit,
Mireasmă de mosc,
Vis de lumină, iubire...
Mi-e dor de tine!
Ca semn, ai trupul meu așa cum l-ai lăsat
Și inima-mi din piept doar mult prea ponosită,
Privirea-mi rece și greu de abordat,
Dar obosită.
Ca semn, am fost al tău sub orice stâncă m-a ascuns,
Și nici un drum nu mi te-a rupt din mine.
Ai vrut să pleci, de-aceea n-ai găsit răspuns...
Însă mi-e dor de tine!
Postări
