vineri, 26 mai 2017 | By: Andrew

Inspirație postumă

Îmi e dor de acel simplu și curat obraz,
Să-mi aștern mângâierea în zori pe netrezit,
Să-mi beau uimirea pe-al inimii pervaz.
Mi-e dor să fiu iubit.

Îmi e dor sa mă îmbrac în grabă curios,
Și să răspund bătăilor necontenite,
Să te las să intri, și pe dos,
Să te îmbrac în dezbrăcări de necuvinte.

Îmi e dor să știu că undeva un gând mă vede,
Și speră doar să nu calc strâmb,
Mi-e dor de zilele-n care prin verde
Mână-n mână să mă plimb...

Mi-e dor să-ți fie dor și de atâta,
Să pleci de parcă n-ai trăi,
Pe pieptul meu să-ți fie ținta.
Mi-e dor să-ți fie dor a mă iubi.

Mi-e dor să fii și tare, și să reziști încă o zi
Să-mi fii și muză și zâmbet, și-alinare,
Să-mi fii orice ți-aș fi cerut să-mi fii ,
Aceeași, zi de zi și nu o oarecare...

Mi-e dor, mai mult de toate,
De sus, în nopțile cu picuri,
Să-mi pui pe inimă un ”poate”,

Să-mi pui pe buze stihuri.