vineri, 25 februarie 2011 | By: Andrew

Intre critici

Apune astrul intr-un lan de ceara,
Cand toti cu ochi de gheata,
Imi fac amiaza mai amara
Si-mi storc aorta de speranta.

Se pierde ceara intr-un astru pal,
Cand toti desteptii ma leaga de calcaie,
Si nu imi lasa-n al vorbirii val
Speranta sa-mi ramaie...

S-a spulberat in nori de-amar
Dorinta mea de-a ingropa,
Cu lung cortegiu funerar
Simtirea intr-o slova grea.