duminică, 14 octombrie 2012 | By: Andrew

Randez-vous de toamnă


Toamna miroase a struguri
Şi a fum şi a nostalgie...
Toamna socoteşti amintiri fierbinţi,
Adormi spre-nfrigurarea inimii,
Cânţi întristare şi aduni roade.
Toamna e o poezie cu lacrimi,
Un gând sălbatic murdărit de Pandora,
O amară dependenţă...

Toamna te reia în sufletul meu,
Ca pe o carte neterminată,
Şi veşnic necitită asa cum as fi putut...
Toamna te caută pe cărări,
Prin frunze, te destramă, te face întreagă,
Toamna te înmiresmează cu sfială,
Cu dor, cu gingăşie, cu nisip şi bragă,
Toamna mă-ntreabă cum ar fi fost dacă...
Şi de ce nu e aşa?
Tot ea îmi aminteşte lacrima de pe urmă,
Tremurul dintâi, când cele pe dos
Păreau perfecte.

Toamna, prin ceţurile în pârg,
Te întind ca pe o jertfă, cu grijă,
Pe cel mai înalt altar.
Şi arzi, arzi acolo cu tot ce eşti,
Cu regrete şi rumeniri de obraji sub lacrimi,
Cu atingeri tandre şi râset neîncetat,
Cu adieri calde şi zile reci,
Cu dorul meu...pe veci...
În toamnă te caut, te am, te uit,
În toamnă mă frâng, regret şi cânt ceea ce numai tu
Puteai să-mi cânţi...
Toamna miroase a struguri, a inocenţă...