duminică, 15 iulie 2018 | By: Andrew

În timpuri verzi




În ale mele tinereți,
Iubirile-au venit și au plecat,
Pe multe nu le-am regretat,
Le-aș mai trăi și-n alte vieți.

În ale mele vremuri noi,
Prin piept puține mi-au trecut,
Doar una, cu al ei tumult,
Mi-aș fi ales-o printre ploi...

În ale mele timpuri verzi,
Cu ochi căprui și cozi în spic,
Mi-aș fi dorit iubiri în plic,
Dar viața-i uneori despre cât pierzi...

În ale mele tinereți,
Doar una de-aș alege-n loc de toate,
Mi-ar fi și iernile bogate,
Și toamnele lipsite de tristeți... 

Lumini de nu contează





Lumini din frigider
Îmi strică somnul azi,
Și eu încă mai sper
Că ai luat lapte din acela bun de care ti-am sp...
Nu contează.

Lumini din frigider,
Îmi suflă rece-n tălpi,
Oricum n-am ce să-ți cer,
Atât de bună a fost ultima ciulama de m-a făcut să te iub...
Nu contează.

Lumini din frigider,
Uleiul cald, de mentă,
Și ochi-ți reci, mister,
De parcă mi-ai ieșit din visul vremurilor vechi,
În care iubirea, mai presus de...
Nu contează.

A.mestec




Cum se crapă lumina, în două raiuri diferite,
Pe lacul ce-l numești tu chip,
Aș vre să cred că gura ta nu minte,
Și că ai pânză de insecte-n slip.

Dar izvorăsc râuri de vină
Din ochii-n care  mă scufund,
Și stiu că de așteptări ești plină,
Ca versu-ăsta să rimeze-n ”fund”.

Pe fruntea ta cu rare umbre,
Am lăsat cândva speranțe,
Și-acum alungi vremile sumbre,
Taxând câteva clanțe.

Și uite ce-ai lăsat în urmă:
Amestec de lirism și cotidian,
De-asta te-am legat cu sârmă,
Și-mi urli printre bule în lighean.


vineri, 29 iunie 2018 | By: Andrew

De ce nu dormi...



De ce nu dormi în stele vii,
În pat de lună și de nori,
Arginți pe mările pustii,
Se-adună pe nisip ca flori.

De ce nu dormi în ceasuri fade,
Cântări din larg te-aduc spre somn,
Când doru-i rece-n spume cade,
Marea o ea, nisipul domn.

De ce nu dormi îmbrățișată
De plaja arsă de iubiri,
Când marea strigă blestemată,
Să-nghită-alte trăiri.

De ce nu dormi și povestești ,
La schimbul clipei de amurg,
Ce în uitări adăpostești,
Și iarăși pe obraji se scurg...

De ce nu dormi în ceasuri vii,
De ce nu dormi în stele fade,
Din dorurile toate, mii,
Doar luna de pe boltă cade;

De ce nu dormi și povestești,
Cu șoapte calde-n plaje reci,
Despre ce încă mai iubești,
Despre când vii și nu mai pleci.

Relativități



Cum ne judecăm diferit,
Cum de asta unii vânează, alții sunt prada,
Un mister ce zace neobosit,
Pe minți, ca pe internet Cicada.
Istoric sau nu, legat de consimțământ,
Peste voința ei, el să se înfiripe,
De parc-ar fi citit un jurământ
Scris de Acontius pentru Cydippe.
Problemă morală generând
 multe păreri personale,
Văzută de-oracol ,
Amorfă, ca o mână de-opale,
În lumini: un spectacol,
În beznă distracții astrale...
Și-atâția-mpânzim,
Albastrul glob de țărână,
Și toți ne repezim,
Spre o părere mai vână,
De asta în sute de minți,
Ceasul atomic ticăie diferit,
Și ce nu-i banal pentru sfinți,
Pentru voi e doar explicit...

duminică, 27 mai 2018 | By: Andrew

Hotărâre


Sărută-mă cu scântei pe cantul minții,
Când șterg povești cu buze de speranță,
Și-n tine îți reîntregesc părinții,
Cum universul însuși se împacă în balanță.

Acel contrast de după care plângi,
De parcă ai urâ ce ești,
Sunt două grame de povești,
Ce-n piept le-amesteci și le strângi.

Două spirale, poate, fără potrivire,
Și tu ca rezultat de neatenții,
Nu-i timp de-ntors, spre-nvinuire
Ori pentru ei, de ridicat pretenții.

Te lasă dar, încredințată că spre bine,
Orice în tine s-a-mpletit,
Și-ți iartă pieptul când suspine,
Mai scapătă șoptit.

În schimb, rămâi oricum ți-ar spune,
”Ceasul” ce știe de perechi,
Să nu repeți totul pe vechi,
De n-ar mai fi alta ca tine.

Și-n vremi de hotărâri de piatră,
La cruci de drumuri să alegi,
Nu calea slobodă și dreaptă,
Ci pas pe care deocamdată,
Eziți să-l înțelegi...



sâmbătă, 26 mai 2018 | By: Andrew

Rădăcini


Te-am visat...
Cu grumazul plin de gânduri ponosite,
Și inima scăldată în dorințe vechi,
Cu fruntea încâlcită în cosițe aurite
Și vise-ntre urechi.

Așa cum nu ai vrut să fii,
Mereu pe drumuri între stârvuri,
Exemplul  celor ce dintîi,
Te-au semănat în plăți și sâmburi.

Și de parc-ai însemna ceva,
Te-am visat din nou spre dimineață,
Plecată, cum cel mai bine îți stătea ,
Fără de sens, paiață...

Căci perfecțiune am cărat,
Pe umeri amândoi, ca una,
Dar imperfectul ce-a urmat ,
Ne-a fost, de spini, cununa.

Și-o port alternativ pe creștet,
Când eu, când tu, în tresăriri trecute,
Când dregostea, din rădăcini de veșted,
Mă amintește viu dar putred...