duminică, 1 mai 2011 | By: Andrew

Chip


Iubeşte-mă cum te iubesc
Şi n-am să pot vreodată să mă mai opresc.
Adoră-mă cum te ador
Şi am să te ţin mereu în zbor.
Alintă-mă cum te alint,
De vei cădea am să te prind,
Mă ţine strâns la fel cum eu,
Mă înfăşor mereu în jurul tău,
Hrăneşte-mă cu tot ce eşti
Şi-n loc să scazi, tu ai să creşti.
Întreabă-mă cum te intreb,
Să stăm aproape de Horeb
Şi sincer am să fiu precum şi tu
Să nu spui "da" şi să vrei "nu".
Atinge-mă cum te ating,
Când patimile ni se sting,
Şi vom aprinde întru noi,
Un singur chip, să nu fim doi.

Muşcat


Aprinde cerul pentru mine!
Mă aşteaptă o furtună
Din care sper sa nu mai ies cu bine...
Mi-e inima nebună.

Surprinde-mă cu ură,
Din mine insumi, previzibil,
Ia-mi cărbunii de pe gură,
Fă-mă invizibil.

Aprinde-n mine cerul tot.
Arată-mi urâciunea goliciunii mele,
Să văd ce vreu şi cât nu pot,
Din câte-s bune, cele rele.

Şi mă despică drept pe lat,
Cu un catarg de foc,
Să uiţi Adame c-ai muşcat,
Pe veci, al morţii joc...

Încă unul...


Am să te găsesc vreodată?
Toţi te caută şi toţi te cer...
Eu, cu astă inimă pătată,
Rămân în beznă şi disper.
Visez în agonia zâmbetului mască,
La aripile tale de lumină,
Mâna ta, e mana mea cerească...
Visarea mi-e deplină.
Ştiu cum să zbor cu tine,
Ştiu să iubesc în nori un înger,
Dar visul cât va ţine,
În beznă şi în ger?
Am să te găsesc vreodată?
Uimit...mă-ntorc din cer în cer
La înegrii îngeri care pier...
Dar calea nu mi-e draptă
Şi n-am scăpat de plângeri
Cum toţi cei buni se-aşteaptă...
În valea de tăceri,
Eu încă stăpânesc,
Şi singurele mângăieri,
Sunt cruntele-ndoieli
Care mă ţintuiesc
Pe eul meu de ceară.
N-am să te găsesc, nu pot să te aud,
Mi-e calea prea amară,
Obrazul mult prea ud...