Nu pot decat...

Din toate cate spun
Nimic nu-i insemnat,
Chiar de e rau sau bun,
Deja, de toate s-a aflat,

Iar eu, saracul scund
In intelegeri si dureri,
Incet, incet ma tot afund
Mai departat de ieri.

Am strans desagi
De fum si vant,
De clipe vagi
Si clipe de cuvant,

Am adunat in piept
Un val de praf si spume,
Un sfert de veac regret,
Doua treimi de lume...

Dar pieptul nu mi-e plin,
Mi-e inima tot seaca,
Iar amintirilor ce vin
Le am doar urmele cand pleaca.

Nu pot decat sa tac
Prin neinsemnatate,
Si sa raman sarac
In vorba si in fapte.

Oricat cuvant as arunca
Pe foile ce-asculta,
Nimic si nimeni nu se va schimba
Din astă formă slută.

Nu pot decat sa spun
Ce mult iubesc un timp,
Cand linistii stapan
Ma am ca sa nu simt.

Dar astfel timp
E scurt si rar venit,
Si doar atunci fiinta-mi
Se stie la zenit.

Eu, cautatorul greu
De necuvinte aspre, triste, suple,
Sa fie cantul vorbelor al meu,
Fara de rost, de nimeni nu-i s-asculte.

Ce pot sa fac in fata unui haos
Ce ordinea-si proclama
Inlocuind un zeu in naos,
Un haos fara mama.

Nu pot decat sa tac
Neinteles si rece
In mine revoltat,
De timpul care trece.

Si cate rosturi false
Sa pot sa mai gasesc
In aste mii de mase
Ce-n aur se falesc?

Cate dureri s-ascund
In spatiul dintre randuri,
Sa intelegi ca sunt
Cautator de ganduri?

Cate priviri sa las
Asupra ta, neascultare?
Cat cer a mai ramas
Necunoscut sub mare?

Nu pot decat sa cer
Un timp de zabovire,
In noaptea de mister
Eu am o licarire

Ce-aproape e lumina,
Dar nu e inteleasa,
Aproape e divina
Dar nu destul de deasa...

"Aproape" e un gand
Cu care nu ma simt destul...
Aproape-am inteles:
Sunt prea putin, prea mult.

Incognito

De ce nu pleci din gandul meu
Sa-mi lasi fiinta sa se-aline?
Din doua drumuri, pe cel rau
M-am avantat razand si plin de mine.

De ce ma tii pe stanci taioase,
Cu gandul ca imi va fi bine?
De ce pretinzi ca m-ai cunoaste,
Cand nu ai toate aratate despre tine.

In miezul asteptarilor de vant,
Am cunoscut o flacara de rost;
Asa cum rost isi are orice gand,
Un rost se va cunoaste in ce-a fost.

Si-astept, astept sa aflu la ce bun,
Durerea ce-am pricinuit-o,
Cand fiecare are-un drum
Ce il urmeaza incognito.

Amintiri

Intelept s-a zis: Nu-ntotdeauna
O pagina se vrea intoarsa,
Ci uneori, se-atinge culmea
Si trebuie rupta si arsa.

O amintire, uneori se cere,
Desi-i placut s-o ai cu tine,
Sa fie data spre-a se cerne,
Sa cada ce e rau si sa ramana bine.

Si doar frumos sa ne-amintim
Tot ce frumos s-a intamplat,
Caci noi frumos vrem sa traim
Nimic sa poata fi uitat.

Zidul

Sa te-ajung, nu vreau, nu pot,
Tu esti pe cealalta parte,
N-am sa las in urma tot,
Totul, inca, ne desparte...

Ne desparte zidul gros,
Ridicat de noi in timp,
Ridicat de sus in jos,
Sa-l distrugem, nu mai stim;

Zid din stanci de sticla rece,
Ce desparte doua lumi,
Zeci de ani sa poata trece,
Martor catorva minuni.

Mii de lacrimi stau dovada
Ca nu va cadea curand,
Zidul ce-i numit "povara"
Peste inima si gand.

Cand visam unul la altul,
Zidul rece sarutam,
Si simtim cum parca zidul
Impreuna dărâmăm.

Dar nu-i timp de vis in noapte,
Noaptea-i bine sa veghem,
Nu putem sti cat de-aproape
Stam orbind, spre adevar.

Tin la stanga-mi zid de sticla,
Am la dreapta-mi un neant,
Cat ar fi lumea de mica,
Sper sa nu ajung sa-l sparg.

Cat ma tine gand spre tine?
Nu, sa nu te preocupe!
Alta toamna mereu vine,
Alte doruri, alte lupte...

Daca gandul imi coboara...

Daca gandul imi coboara
Spre sarutul tau de ceara
Dat pe la sfarsit de vara,
Palmele m-i se racesc,
Ochii se-mpaienjenesc
Si incet parc-ametesc,
Incercand s-alung trecutul,
Tremurul si tot tumultul
Ce revine cand cobor
Cu gandul in lumea lor:
In lumea amintirilor.

Daca gandul imi coboara
Spre un "Da", a doua oara,
Se-ntristeaza crunt nebunul,
Si izbind in vant cu pumnul,
Isi promite alta oară
Sa nu lase-asa greseala
Ca sa-i scape printre randuri.
In piept si ea, plina de ganduri,
Inima se tot intreaba:
"Cum?" Dac-a iubita atata,
"Cum se poate iar sa piarda?"

Daca gandul imi coboara
Mai adanc in tot ce-a fost,
Plange iar si se framanta,
Se intreaba daca plansa
E si ea far' de folos,
Caci ne-am amagit dorinta
De a strange catre piept
Singura, calda, fiinta
Cu proprii urme de regret...

Te-am asteptat

Te-am asteptat un veac
Insingurat in mine,
Dar dorul meu e fara leac
Si zilele departe de a-mi fi pline.

Te-am asteptat un timp
Fara sa vreau sa plang
Dar tot mai mult eu tind
Ca sa te port in gand...

Te-am asteptat in bezna,
Nu stiu cat a trecut
Caci asezat pe glezna,
N-o am, caci n-o mai simt.

Te-am asteptat pana in zori
Si zorii-s minunati,
Caci te-ai intors si flori
Ne-au prins in vesnic dans.

Cant de inima amara

Nu, nu vreau sa mai aud
Sunetul frant al unui cant
Uitat demult in departari.
Nu in zadar a fost uitat,
Fara simtiri si necantat,
Acolo unde sorii nu apun
Si stele nu-s ca sa rasara...
Un cant e, despre care spun
Ca-si poarta numele menit
De "Cant de inima amara".

Pe portativul stramb si gri
Se-nsira note: do, re, mi...
Ce curg incet spre batranete;
Curg, ca-s lacrimi de tristete
Adunate-n mii de clipe
De-acest cant fara aripe,
Fara orizont si zbor,
Acest cant ce risipite
Imi vede zilele de dor
Si le-aduna-n cheia sol...

Nu, nu vreau sa mai aud
Cant de dor, de dor de tine,
Ma proclam si surd si mut,
De-am sa vad ca totul vine
Iarasi catre pieptul meu.
M-apasa cerul si e greu,
Pamantul ma inghite-ncet,
Timpul, din infinitul sau
M-acopera cu alte vremi,
Vremi s-astept, sa tot astept...