Hai să fim simpli

Hai să fim simpli!
Să răspundem cu-n răspuns,
Să nu vorbim fără cuprins,
Să facem tot din ce vorbim...
Şi să trăim.

Hai să fim simpli!
Doi, facem din doi de unu,
Dragostea n-o dăm cu pumnu',
Ci o oferim cu pieptul,
Renegând regretul.

Hai să fim simpli!
Azi eşti şi mâine mai puţin,
Fi-mi mereu, cum eu la tine ţin,
Ţin vise în creanţe,
Şi speranţe.

Hai să fim simpli!
Sincer, pentru mine: doar tu!
De ce pentru tine nu,
Nu numai eu, nu cu tot traiul?
Cine e craiul?

Hai să fim simpli!
Mă vrei, la fel şi eu,
Şi azi şi ieri şi mai mereu,
Te vreau, nu-ncape îndoială,
Nu pentru fală.

Hai să fim simpli!
Suntem deja complecşi destul,
Nu mai munci să-mi fii emul,
La dreapta mea rămâi zâmbind,
Mereu iubind.

Hai să fim simpli!
Eu unul nu prea mai trăiesc
De nu mă laşi să îţi şoptesc,
Să te adun, să mă reţii,
Al tău, pe veci, a mea să-mi fii.

Alternativ

La zile distaţă,
Mi-e sufletul rece şi gol,
Rezemat de un perete pe-un hol
În beznă, fără speranţă.

E ultima rană,
Din trupul de duh tulburat,
Am rămas amintind că am aşteptat,
Un lucru ce se destramă...

M-ai schimbat progresiv,
Din mine, în mine, apoi dureros,
M-ai schimbat c-un alt chip mai frumos,
Iar eu...iubesc alternativ.

Din gură-n bătătură

Vorbirea ni-i uşoară,
Suntem un neam de guri,
Vorbim din scară-n scară,
De graşi, de hâde sau de suri.

Nu ne-am opri vrodată,
Nici lege de s-ar da,
Căci azi o gură spartă,
E-o boală mâine. Grea!

De la mezinul ştirb, de-o şchioapă,
La ţaţa... cum o mai chema,
Vorbim pe toţi, nu scapă,
Nici fir de pe basma.

Şi oare nu avem de treabă?
N-avem cu ce ne mai hrăni?
Când sufletele-n grabă
Le neglijăm spre-a ponegri...

Nu rău spunea o gură,
Sărac e-nalt prea vorbitorul,
Care-i ştiut în bătătură,
Drept... Bârfitorul.