marți, 17 februarie 2015 | By: Andrew

Judecător

Du-mă pe altarul tău murdar,
Şi leagă-mă plecat,
Hotărăște-mi viaţa la un zar ,
Şi spune-mi ce-ai aflat.

Judecă-mă tu, sărac neştiutor
De cauze şi vreri,
Cum judeci neputinţa
Când te pleci printre poveri. 

Șablonul tău cu vechi păreri,
De ascultai cum ți s-a spus,
Se prefăcea în primăveri,
Pe cei ce nu ți-s mai presus.

Dar pui și tai ce ți se pare-n plus,
Când nu e locul tău sa judeci,
Te propovăduiește supus,
Da-ţi urlă sângele pe mâneci.

În ochii tăi nu urcă nimeni,
Şi-n jos, semeț,  te uiți la toți,
De te-ai vedea, cum trist, tu semeni
Cu noi, cum nu socoţi.

Şi când ai să te ai tu singur,
Ori poate ocărât și alungat,
Se-ntâmplă doar pentru ca sigur
După masura-ţi, ţi s-a măsurat. 

Indiferent

Mă ascund
de stâncile în care, tinerele priviri,
mult prea puţin inocente,
Mă izbesc.
În străfund,
Alerg. Aleg negura în pofida unor amintiri
Ale căror simţiri adiacente
Le urăsc.

Îmi lipsesc,
pierdut în dorinţele de-a mă uita,
Schimbările îmi schimbă cursul,
şi nu mă recunosc.
Indiferent, citesc,
În ochii tuturor întenţia de a scăpa,
Invidia le opreşte pulsul
Şi nu mă mai cunosc.

Nu-mi pasă,
Şi e dureros de-nălţătoare vina,
Însă mă tem că sunt întoarse,
toate...
Şi-mi lasă,
Gândul inima să cradă că lumina,
E-n picuri de-ntuneric arse...
Poate.

Echilibristică-n noroi

Calci,  prea neatent, peste toți, 
Și gândul că ești mai mărit te-adapă,
În turmă te înduri de ce nu poți, 
Când sângele se face apă...

Și se ridică unii uneori, 
Te prind de talpă și te leagă, 
Tu îți vezi călcâiul printre nori 
Dar ți-e urechea bleagă...

Te vezi de neclintit deși, 
De multe ori te razemi între garduri, 
Şi-nvinuieşti noroiul,  că-ți greși
Dar tu înaintezi fără stindarduri.

Curat reclama-ţi te prezintă, 
Însuți te vezi mai bun ca noi, 
Dar neștiind,  devii o țintă, 
Făcând echilibristică-n noroi. 

Vară vină

Vară vină, că-i prea frig, 
Vino să mă-mbraci în soare, 
Să văd rândunele-n zare
Şi-n ecouri sa te strig.

Vară vină și bogată, 
Să ne ții pe toți bronzați, 
Prin vacanţe ocupați, 
Cât ești tu de adorată.

Văra vină cu o ceată, 
De cărări ce nu le-am fost, 
Și pe drumuri să-mi fac rost, 
As putea oare vreodată... ,

Vină vară să mă frig, 
Printre raze să-ți zâmbesc, 
Pălării să-mpodobesc
Inima să ți-o câștig.

Vină vara să mă scoată
Din zăpadă și din ger
Și către un alt mister
Să-mi arunce viata toată

Și-n ecouri să te strig, 
Cât ești tu de adorată, 
Aş putea oare vreodată
Inima sa ți-o câștig.