Drumuri de rouă

În drumul tău adu-ți aminte

Că unii sunt legați de ploi,

Și-arată soarelui cuminte,

Cum se trimit zâmbete roi.

În calea ta, poteci ne mai umblate,

Tu să calci și rar și apăsat,

Căci drumurile necălcate,

Sunt singure și blestemate,

Și pline de neant .

S-alergi prin văile cu rouă,

Căci alții nu primesc decât furtună,

Și-aruncă mantia ta nouă,

Și cizmele, și pălăria,

Aleargă goală, de nebună,

Iubește-ți nebunia,

Căci alții doar de logici știu să-ți spună,

Și le e șubredă mândria...

Talpa timpurie

Talpa-mi rece,

Râde-n soare,

Îngeri plece,

Moartea moare,

Și cutremur de lumină

Mă ține de rărunchi puternic,

Pentru că Ieri mi-a găsit o vină,

Astăzi spune că-s vremelnic.

Ochiu-mi verde,

Se întrece,

La văzut

Cu cel albastru,

Încă-mi cerne

 Conștiința!

Îngeri plece,

Și căzut,

Ca un astru

În tumult,

Urlă dorul și puternic,

Urlă și mândria-n cor,

Doar când vezi că ești vremelnic,

Petreci veșnicii în zbor.

Purpurie

Tu. Ce mi te decazi în dealurile pernei,

Ca ultimul trup de artă din erată,

Frica iadului ce-n stânga emisferei

Mi-ești o zeiță fără pată...

Tu. Nemurirea sufletului pângărit,

De vreri păgâne și necurății,

În purpuriul tău nenorocit,

Furi minți de genii pentru veșnicii...

Tu. Rearanjarea ordinii firești,

În care bestia conduce omul,

În care lumina iese pe ferești ,

Și rugăciune nu mai umple domul,

Tu. Distragere din cele sfinte,

Motiv al decăderii în păcat,

Ești gândul ce a treia parte-o are-n minte,

Un gând de egalat...

Tu. Cu toată purtarea-ți inocentă,

Cu trup ascuns

Dar fapta indecentă,

Cu lanțuri fierbinți și gâtul uns...

Tu. Cel mai de preț înger ar gheenei

Lacrimi de sfinți te-au conturat,

Și guri de neveste, blestemat,

Tu... – Femeie.