Mijlocire

Cu susur blând în valuri furtunoase,
Cu glasul părintesc de mângâiere,
Cu mână tare, prin văi întunecoase,
Şi alifii de suflet când strigă a durere...

Cu grija Ta, căci alta nu-i cerească,
Sub ochiul Tău cu binecuvantare,
La sânul Tău, cu voia Ta să crească,
În piept cu suflet nou, în inimă iertare.

Aşa s-o porţi acolo unde merge,
Lumina dulcelui trecut uitat,
Tu, lacrima mereu I-o şterge,
Şi ţine-o Tu, în chip neîntinat...

Trei

Cu trei degete nebune
Deschid pe trupul de mister,
În fiecare zi o lume
În care nu-s nebun să sper.

Trei degete duse,
Deschid o cale-naripată,
Pe cărări nicicând nesuse,
Şi întoarse iar, odată.

Pe foi de ceară cu cerneală,
Din roşul gândului tăcut,
Cad trei degete far' oboseală,
Amorţite de trecut...

Pas lumesc

Cum pasul tău în lumea asta,
Încă poate să îmi calce
Pe durerile uitării!...
N-au fost răni atât de-adânci,
Decât cele de pe urmă.
Stârvul cald al denigrării,
Cangrenat ipocriziei,
Ţi se pare încă glumă,
Când tu treci nepăsătoare,
Proclamând că ai tărie.
Dar mă rog iertări să fie,
Căci nu ştii, când treci,  că doare,
Că nu ştii, murdaru-ţi nume,
Cum îl pierzi, strigând mai tare
Nepăsare, ignoranţă,  ură,  ură...
Cum pasul tău în lumea asta,
Ochiul tău întors a scârbă,
Mâna ta ce-mpinge grabnic,
Gândul tău ce mă evită,
Gura ce o laşi durerii,
Să-ţi sărute gura mea...
Toate calcă zdrobitoare,
Verde-n suflet a durere,
Răni deschise a uitare...