joi, 26 august 2010 | By: Andrew

Eu plec…

Eu plec...
Si las in urma cu fata inlacrimata
Inimi ce ma vor aproape;
Astazi plec mama, tata,
Oricate grele vor mai fi,
Am sa le trec pe toate.
Eu plec...
Cu gandul la cei ce-au vrut sa mai raman,
Si plec nu pentru ca vreau,
Caci pe drumul acesta plang,
Ci pentru ca...
Pentru ca nu mai pot sa stau.
Eu plec...
Lasand o parte din mine celor care plang,
Celor care suspina
Si celor care strang
Cu bratele durerii
Samanta inca seaca din tarana gandurilor serii.
Eu plec...
Desi ma trage inima-napoi,
Mi-e gandul candela inmiresmata
Veghind spre voi...
Spre ce-am iubit odata.
Cu sufletul inlacrimat,
Cu pumnii stransi si obosit de ganduri,
Ma departez incet si clatinat,
Indurerat de gandul
Ca mult va trece pana ce-am sa calc
Din nou printre aceste randuri...

Luna

Beneath_the_silver_moon

Se-ascunde luna printre nori
Ca un miraj, ca o minune,
Si o privesc tacut in serile cand dormi,
Crezand ca pot privi la tine.

Prin ea gasesc o liniste deplina,
O ordine in ganduri si-n simtiri,
Desi e mult prea rece si senina,
M-atinge bland, ma-nvata noi meniri.

Prin ea prind intelesul
Atator vorbe spuse fara glas,
Ma mustra, imi indreapta mersul,
Pe orice drum, la orice bun ramas.

Privind-o, inteleg mai bine
De ce e bine singur cateodata,
De ce iubirea sta la multe mile
In cufere ascunsa si-ngropata.

Privind spre cer la luna pala,
Gasit-am frumuseti...un infinit,
Dar trist raman a nu stiu cata oara,
Pe tine draga...nu te-am mai gasit.