marți, 14 august 2012 | By: Andrew

Dogoare sătească


Nu merg azi carele pe drumuri
Spre iarmaroc sau spre ogoare,
Nu se desprinde nici un pas
De curţile sătenilor, în amiezi prin soare.

E-atât de ars până şi vântul
Ce stă cojit pe-o coajă undeva ascuns,
Nici umbra umbrelor nu mai cuprinde,
Să răcorească mormântul uns cu nemişcare.

Şi nici o talpă nu mai calcă
Vre-o arsă piatră de pe drum,
Nu-i ochi de geam unde să bată
Un ochi de ţânc măcar, s-ar face scrum!

E-atât de putredă ora aceasta,
Atât de nemişcate stau sufletele tuturor,
În braţul greu al soarelui în vână,
E-o arşiţă nebună...nu-i pas pe cer, nu-i drum cu zbor.