Dacă aș...

 Dac-aș mai iubi,
Azi aș iubi doar drumul,
Nu ăla care duce către tine.
Aș sta necontenit și aș privi
În timp ce mi se-nvârte pumnul,
Cum ard asfaltul repezit, spre mâine. 

Și nu-mi fac mincinoase scopuri
Din viitorul mult prea sumbru.
În zborul meu spre ceruri orbitoare,
Nu-s nici neoane, nici blițuri și nici socluri,
Mâine nu știe nimeni unde umblu,
Cu cine fac spălarea de picioare. 

Dac-aș iubi din nou?
Să te ferească Sfantu,
În ce hal meschin te-aș da uitării,
Mi s-ar topi trecutul inimii ca spuma mării,
Zilele cu tine le-ar înghiți pământul,
Și-aș regreta doar că te-am pus în versuri ca un bou. 

Dac-aș iubi eu iară?
Ha! Ce imposibilitate!
Ce lux al inimii prea orbitor și inutil.
Azi îmi țin pieptul în tranșeu
Și fără scară mă azvârl alene mai departe,
Ca un exercițiu bărbătesc de infantil.

Eu n-am să mai iubesc așa,
Cu inima pe-altar, de parca mi-ai fost zeiță,
Sfidând însuși Izvorul veșnic de iubire.
Am ars. Și vina e a mea.
Iubirea e un lux, o fiță.
Eu n-am să mai iubesc... nu-mi stă în fire.  

Azi Amar

Parcă-i mai strâmtă lumea
De când ai dreptul doar să taci,
Parcă-i amară pâinea
Când e-mpărțită cu legiuitori și vraci. 

Parcă dreptatea-i doar o amintire,
Un vis romantic născocit,
Când ce-i nedreptățiti nu-și ies din fire,
Și cei puternici nu apără pe cel nenorocit. 

Parcă-i mai lesne să facem nimica,
Sub falsa demnitate de hashtag,
Acuzând moral doar clica,
Ce are nepăsare de moral și rămășag.

Parc-au și renunțat aievea
Și Gheorghe și Ion să moară,
Și greu se vaită acuma plebea
Deși-n canale parcă nu așa ar vrea să pară. 

Ne ocupăm cu mândra prea-spoială,
Și-am vrea mai bine să crape altul de invidii,
Decât să ne dedăm, uniți, la o răscoală,
Și să ne facem iară mândri fiii. 

Mâine birul pe respiro,
Se va tripla, c-așa vor proștii,
Iar ăștia, noi, cu sânge zero,
Doar de scâncim, ne leagă ca pe monștri.

Să mai ridici o rugăciune? O cruce către ceruri?
Ești pus televizat în cușcă
Sub manifestări perfide de etici noi, și țeluri,
Să domolească orice voce care mușcă. 

Astăzi ai dreptul doar să taci,
Și pentru ei să te trudesti din 12 luni ”doar” 7,
Astăzi ai dreptul partidului să placi,
Să te supui fără morală,
Că dacă nu, te paște o rușinoasă moarte
Socială.